ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 866/2017

Decizia nr. 866/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 24 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de

contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și

asigurări sociale

, așa cum a fost precizată, reclamantul A. a

chemat în judecată pe pârâtele B. Cluj și C., solicitând obligarea

primei pârâte la plata diferenței de indemnizație de merit dintre

suma de 2.020 lei și salariul mediu brut realizat la nivelul anului 2014,

respectiv 2015 lei cu începere de la data de 1 ianuarie 2015 până la data

de 31 decembrie 2015, cu cheltuieli de judecată.

În drept,

reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr.

341/2004.

Prin

completarea la acțiune reclamantul a solicitat acordarea

indemnizației prevăzută de Legea nr. 341/2004.

Prin

sentința civilă nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secția

mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de

muncă și asigurări sociale

, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015,

acțiunea a fost respinsă.

La data de 7

iulie 2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă

de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și

asigurări sociale

acțiunea formulată de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâtele D. și E. Cluj, prin care s-a solicitat

desființarea Hotărârii nr. 15.653 din 30 mai 2016 emisă de D.

și respingerea Deciziilor nr. 250.260 din 26 martie 2015 și nr. 301.874

din 25 noiembrie 2015, emise de E. Cluj, cu consecința modificării

deciziei de pensionare.

Prin

sentința civilă nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunțată

de Tribunalul Cluj

- Secția mixtă de contencios administrativ și

fiscal de conflicte de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr.

x/117/2016, acțiunea a fost respinsă.

Împotriva

ambelor sentințe

reclamantul A.

a declarat apel.

Prin

încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/117/2016, s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/117/2015

la Dosarul nr. x/117/2015.

Prin Decizia nr.

148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/117/2015 au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de

reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a

Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și

fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015, precum și împotriva

sentinței civile nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul

nr. x/117/2016 de Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios

administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, care au fost menținute.

La data de 28

februarie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție

a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei

civile nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția I civilă.

Învestită

cu soluționarea căii de atac a recursului

declarat de recurentul-reclamant

A., Înalta Curte, prin rezoluția din data de 15 martie 2017, a dispus

întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului în

condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în raport

constatându-se că recursul nu este admisibil față de

dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) C. proc.

civ.

La data de 4

aprilie 2017 Completul 12 filtru, analizând raportul, a constatat că

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., dispunând comunicarea acestuia părților litigante, pentru

formularea în scris a unui punct de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Din procesele

verbale de la filele 14-19 din dosarul de recurs rezultă că raportul

privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat

părților și doar recurentul-reclamant a formulat punct de vedere

cu privire la acesta, susținând că recursul este admisibil,

solicitând admiterea acestuia și arătând că obiectul pricinii nu

este unul de asigurări sociale, ci raporturile juridice izvorăsc din

conținutul Legii nr. 341/2004 privind acordarea unor drepturi

bănești revoluționarilor.

Examinând

recursul declarat

de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr.

148/A din 31 ianuarie

2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,

Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit art.

483 alin. (1) C. proc. civ.

„Hotărârile date

în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum

și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt

supuse recursului”, iar, conform

alin.

(2) din același cod, „Nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) - j), în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000

lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Potrivit art.

18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1

ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, „În procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15

februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin

C. proc. civ. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016,

iar prin C. proc. civ. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Prin punctul

de vedere formulat la raportul întocmit în cauză, recurentul-reclamant A.

a susținut că recursul este admisibil, arătând că obiectul

pricinii nu este unul de asigurări sociale, ci raporturile juridice

izvorăsc din conținutul Legii nr. 341/2004 privind acordarea unor

drepturi bănești revoluționarilor.

Susținerile

recurentului-reclamant nu pot fi primite.

Pe de o

parte, se reține că temeiul juridic al acțiunii îl

reprezintă dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice și ale Legii nr. 341/2004 a recunoștinței pentru

victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta

muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni

- august 1977.

Pe

de altă parte, se constată că, dispozițiile art.

4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004 din 12 iulie 2004 stipulează că „Reglementările

prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui

plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare,

reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a

sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor

prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel”.

Din

perspectiva celor expuse, față de natura și obiectul litigiului

(litigiu asigurări sociale)

, potrivit dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Decizia

nr. 148/A din

31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă,

nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care

Înalta Curte

urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 148/A din

31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu

este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.