ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 866/2017

Decizia nr. 866/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale , așa cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. Cluj și C., solicitând obligarea primei pârâte la plata diferenței de indemnizație de merit dintre suma de 2.020 lei și salariul mediu brut realizat la nivelul anului 2014, respectiv 2015 lei cu începere de la data de 1 ianuarie 2015 până la data de 31 decembrie 2015, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 341/2004.

Prin completarea la acțiune reclamantul a solicitat acordarea indemnizației prevăzută de Legea nr. 341/2004. Prin sentința civilă nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale , pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015, acțiunea a fost respinsă. La data de 7 iulie 2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele D. și E. Cluj, prin care s-a solicitat desființarea Hotărârii nr. 15.653 din 30 mai 2016 emisă de D. și respingerea Deciziilor nr. 250.260 din 26 martie 2015 și nr. 301.874 din 25 noiembrie 2015, emise de E. Cluj, cu consecința modificării deciziei de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/117/2016, acțiunea a fost respinsă. Împotriva ambelor sentințe reclamantul A. a declarat apel. Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/117/2016, s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/117/2015 la Dosarul nr. x/117/2015.

Prin Decizia nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/117/2015 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015, precum și împotriva sentinței civile nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2016 de Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care au fost menținute. La data de 28 februarie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Învestită cu soluționarea căii de atac a recursului declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte, prin rezoluția din data de 15 martie 2017, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în raport constatându-se că recursul nu este admisibil față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) C. proc. civ. La data de 4 aprilie 2017 Completul 12 filtru, analizând raportul, a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., dispunând comunicarea acestuia părților litigante, pentru formularea în scris a unui punct de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Din procesele verbale de la filele 14-19 din dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților și doar recurentul-reclamant a formulat punct de vedere cu privire la acesta, susținând că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia și arătând că obiectul pricinii nu este unul de asigurări sociale, ci raporturile juridice izvorăsc din conținutul Legii nr. 341/2004 privind acordarea unor drepturi bănești revoluționarilor. Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc.

civ. „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, conform alin. (2) din același cod, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin C. proc. civ. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin C. proc. civ. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Prin punctul de vedere formulat la raportul întocmit în cauză, recurentul-reclamant A. a susținut că recursul este admisibil, arătând că obiectul pricinii nu este unul de asigurări sociale, ci raporturile juridice izvorăsc din conținutul Legii nr. 341/2004 privind acordarea unor drepturi bănești revoluționarilor. Susținerile recurentului-reclamant nu pot fi primite.

Pe de o parte, se reține că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale Legii nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977. Pe de altă parte, se constată că, dispozițiile art. 4 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 din 12 iulie 2004 stipulează că „Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel”.

Din perspectiva celor expuse, față de natura și obiectul litigiului (litigiu asigurări sociale) , potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Decizia nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.