ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 277/2016

Decizia nr. 277/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 525 din 25 martie 2015 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta D. Sibiu, având ca obiect litigiu de muncă - recalculare pensie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A.

Prin decizia civilă nr. 941 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 525 din 25 martie 2015 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor realizate pe perioadele iulie 1992 - septembrie 1998 și octombrie 1998 - martie 2001, astfel cum au fost atestate prin adeverința din 2013 emisă de SC B. SA și adeverința din 2014 emisă de SC C. SA.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâta D. Sibiu, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 18 noiembrie 2015 și înaintat de această instanță, la data de 09 decembrie 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 7 ianuarie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4, la data de 7 ianuarie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 25-26 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 21 ianuarie 2016 a fost primit Ia dosarul cauzei punctul de vedere al A., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 4 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 941 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 525 din 25 martie 2015 a Tribunalului Sibiu, pe care l-a admis, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor realizate pe perioadele iulie 1992 - septembrie 1998 și octombrie 1998 - martie 2001, astfel cum au fost atestate prin adeverința din 2013 emisă de SC B. SA și adeverința din 2014 emisă de SC C. SA.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare drepturi pensie.

Față de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 941 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. Sibiu împotriva Deciziei nr. 941 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțata în ședință publica,; astăzi 4 februarie 2016.