ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2292/2016

Decizia nr. 2292/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs La data de 5 octombrie 2016, contestatorid A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 424/AS din 6 septembrie 2016, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 136 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2015, ca nefondat, invocând în sinteză, faptul că, încă din anul 1998, a solicitat recalcularea pensiei, fără ca până în acest moment să fi obținut o decizie favorabilă, deși a făcut nenumărate demersuri la Casa Județeană de Pensii Constanța.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 octombrie 2016 și repartizat completului C2. La data de 25 octombrie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 26 octombrie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 2 noiembrie 2016, fără ca părțile să fi depus punct de vedere la raport.

La data de 21 noiembrie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 22 noiembrie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. 2. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: 2.1. Obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă un litigiu de muncă, astfel cum este definit de dispozițiile art. 1 lit. n) - p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Prin cererea formulată la data de 15 octombrie 2015 de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6538/118/2015, s-a solicitat recalcularea pensiei.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost pensionat la data de 25 martie 1998, cu decizia nr. 186288, iar la data de 13 noiembrie 2014 a primit o nouă decizie, dar din eroare i s-ar fi acordat sporul pentru grupă de muncă numai de la 13 noiembrie 2014, în continuare și nu s-a stabilit și plata sumelor neacordate pe 3 ani anteriori, deși a prezentat la dosarul de pensionare adeverința din 22 octombrie 2014 din care rezultă că, în perioada 1990-1994, reclamantul a obținut sporuri cu caracter permanent din care s-a reținut CAS. Prin sentința civilă nr. 136 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant.

În sinteză, instanța a reținut reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, acordată prin decizia nr. 186288 din 23 martie 1998, ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 27204 din 22 octombrie 2014, solicitând pârâtei și valorificarea adeverinței din 22 octombrie 2014, emisă de SC B. SA ce atestă sporurile obținute de reclamant în perioada 01 iunie 1990 - 01 noiembrie 1994. Tribunalul a constatat că, în mod legal, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (5) raportat la alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în soluționarea cererii înregistrată la sediul pârâtei la data de 22 octombrie 2014, pârâta a acordat drepturile recalculate începând cu 01 noiembrie 2014. Maî mult, nefăcându-se dovada contestării deciziei din 12 noiembrie 2014, tribunalul a constatat caracterul definitiv al acesteia.

Prin decizia civilă nr. 424/AS din 6 septembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul civil formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 136 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2015, ca nefondat. În sinteză, instanța de apel a reținut că adeverința valorificată este eliberată la 22 octombrie 2014 și a fost depusă în aceeași zi la Casa Județeană de Pensii Constanța, motiv pentru care pârâta nu avea cum să o valorifice la o dată anterioară, în raport de prevederile art. 107 alin. (5) raportat la alin. (3) din Legea nr. 263/2010, neputând fi imputată pârâtei vreo culpă în acest sens. Împotriva deciziei civile nr. 424/AS din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat, recurs contestatoarea, la data de 14 iulie 2016. 2.2.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele dale în apel fără drept de recurs, precum și cete neatacate cu recurs. În temeiul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prirnă instanță sunt supuse numai apelului." Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 C. proc.

civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Se rnai reține că principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, decizia nr. 424/AS din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 424/AS din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.