ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 155 din 3 aprilie 2018 pronunțată în dosarul civil nr. x/2016, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3042/12.12.2016, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea în parte, a anulat decizia de pensie nr. 325737/23.03.2016 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,35707 puncte începând cu 29.04.2011 și la plata către reclamant a diferențelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare începând cu 29.04.2011. Totodată, curtea a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A., ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2018 la data de 13.06.2018, în baza dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 care prevede că "revizuirea unei hotărârii asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Curtea de Apel Constanța, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 418/AS din 16 octombrie 2018 a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 155/AS din data de 03 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Constanța, ca tardivă.

Împotriva deciziei civile nr. 418/AS din 16.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I Civilă a declarat recurs recurentul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 12.12.2018 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Din examinarea criticilor dezvoltate, opinia magistratului asistent este în sensul că acestea nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate invocate.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea motivelor de casare invocate, recurentul a susținut în esență că instanța de revizuire a pus în discuția părților și a admis excepția de tardivitate, fără să fi cerut revizuentului să-și exprime punctul de vedere, încălcând astfel dispozițiile art. 244 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că motivele false, contradictorii și străine de natura pricinii sunt cele au fost reținute de către instanța de revizuire cu privire la excepția de tardivitate invocată.

Față de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă nerespectarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2, art. 181 alin. (1) pct. 3, art. 181 alin. (2), art. 182 alin. (1) C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 martie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 155/AS din data de 03 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Constanța, ca tardivă.

Prin decizia civilă nr. 155/AS din data de 03 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar civil nr. x/2016, ce a făcut obiectul cererii de revizuire s-a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 3042/12.12.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CONSTANȚA; a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost admisă acțiunea în parte; a fost anulată decizia de pensie nr. 325737/23.03.2016 emisă de pârâtă; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,35707 puncte începând cu 29.04.2011; a fost obligată pârâta către reclamant la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare începând cu 29.04.2011; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 418/AS din 16.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unei cereri de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunțate în apel.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2016, reclamantul A., a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 403 din 25.02.2015 pronunțată în dosarul civil x/2014 al Tribunalului Constanța și la plata despăgubirilor rezultate din omisiunea de a pune în aplicare această hotărâre.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 418/AS din 16.10.2018 a Curții de Apel Constanța, secția I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 418/AS din 16.10.2018 a Curții de Apel Constanța, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 418/AS din 16 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 418/AS din 16 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CONSTANȚA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2019.