ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2233/2020

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea/contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 27 martie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea deciziei nr. 371611 din 19 octombrie 2016 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii temeinice și legale, cu aplicarea indicelui de inflație a dobânzii legale la eventualele diferențe de pensie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.

La 5 iunie 2018, Pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 1658 din 21 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1658 din 21 iunie 2018, cu mențiunea că încheierea poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării.

Prin referatul întocmit la 28 august 2019, Curtea de Apel Constanța, constatând că s-a împlinit termenul legal de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură, a apreciat ca fiind necesară repunerea cauzei pe rol pentru constatarea perimării din oficiu, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția I civilă a constatat perimat apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 1658 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului, sub un prim aspect, recurenta arată că instanța de fond, în momentul pronunțării hotărârii, nu a ținut seama de înscrisurile existente la dosarul de fond și de prevederile legale în materie.

În altă ordine de idei, recurenta precizează că pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța nu a luat în calculul drepturilor reclamantei veniturile brute din adeverința nr. x/2015, din adeverința nr. x/2016 și din adeverința nr. x/2016, venituri pentru care angajatorul menționează în mod expres că a plătit contribuția de CAS și care, potrivit principiului contributivității, trebuiau avute în vedere.

În susținerea afirmațiilor sale, recurenta face trimitere la Decretul nr. 389/1972 și la Legea nr. 49/1992, acte normative care stipulau foarte clar, în opinia recurentei, că angajatorii erau obligați să achite contribuția de CAS la veniturile brute, nu la cele nete, motiv pentru care consideră că, în cazul său, pârâta a săvârșit un abuz.

Se mai precizează că, în adresele emise de către angajatori, aceștia afirmă că nu mai dețin documentele plății contribuțiilor, fără a se menționa că nu s-au plătit aceste contribuții.

Totodată, recurenta mai precizează că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 și pe art. 488 și următoarele din C. proc. civ., solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de recurs a fost comunicată la 05 decembrie 2019 intimatei Casa Județeană de Pensii Constanța, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța a transmis întâmpinarea prin poștă, la 12 decembrie 2019 (conform dovezii aflate la dosar recurs), în termenul legal de 30 de zile, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante în data de 20 decembrie 2019, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți, însă acestea nu și-au exprimat punctul de vedere până la acest moment.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, constată următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Recursul are ca obiect decizia nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost constatat perimat apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 1658 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Luând în considerare faptul că decizia prin care s-a constatat perimat apelul s-a pronunțat în 22 octombrie 2019, față de data declarării recursului, 27 noiembrie 2019, se constată că recursul a fost declarat și motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că acesta a început să curgă de la 22 octombrie 2019 și s-a împlinit la 28 octombrie 2019, luni, zi lucrătoare.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar potrivit art. 10 alin. (1) din același Cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speță formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) și 493 alin. (5) din același cod, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca fiind tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.