ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.12.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2019

HOTĂRÂRE
12.12.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 15 decembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a solicitat obligarea acesteia la anularea deciziei nr. x din 31 ianuarie 2018 și emiterea unei noi decizii.

Prin Sentința civilă nr. 2491 din 22 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. și a fost anulată decizia nr. x de aplicare a prevederilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța; a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 ani și cu acordarea majorării de punctaj prevăzută de art. 1691 pentru grupa a II-a de muncă; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor bănești rezultate în urma recalculării pensiei, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.

Prin Decizia civilă nr. 127/AS din 25 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva Sentinței civile nr. 2491 din 22 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța.

Împotriva Deciziei civile nr. 127/AS din 25 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a formulat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs formulat, recurentul A. nu a dezvoltat critici ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs.

În cauză, nu s-a depus întâmpinare de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 19 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 30 septembrie 2019, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 12 decembrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva Sentinței civile nr. 2491 din 22 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale ..."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 127/AS din 25 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 127/AS din 25 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

Sursă