ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 936/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând obligarea acesteia la plata prejudiciului pe care i l-a cauzat prin calculul eronat al pensiei cuvenite prin raportare la un punctaj mediu anual de 3,33875, în loc să se raporteze la punctajul mediu anual corect de 3,36149.

În drept, a invocat dispozițiile art. 19 și următoarele C. proc. pen.

La 06 aprilie 2016, reclamantul și-a completat cererea introductivă, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei în baza punctajul mediu anual de 3,36149, aplicabil de la 01 februarie 2009.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 18 mai 2015, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 480/AS din 04 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Calea de atac a fost înregistrată la 6 decembrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Autorul căii de atac a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii.

În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit curtea de apel nu i-a recunoscut calitatea de parte vătămată și de parte civilă în dosarul penal nr. x/2008 - 16614/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în considerarea cărora a formulat acțiunea dedusă judecății.

De asemenea, recurentul a susținut că instanța de apel nu a răspuns niciunuia dintre capele de cerere cu a căror soluționare a învestit prima instanță, că nu s-a pronunțat asupra cererii sale de administrare a unei expertize contabile, prin care să fie actualizat la zi prejudiciul a cărui acoperire a solicitat-o și că în mod greșit curtea de apel a valorificat, prin decizia pronunțată, sentințele civile nr. 5295/2011 și nr. 74/2010, ambele date de Tribunalul Constanța. Referitor la cele două hotărâri evocate, recurentul a susținut că nu prezentau relevanță în speța dedusă judecății.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că recurentul nu a indicat în cererea de recurs numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatei și nici înscrisurile de care se folosește în susținere.

În aceste condiții, prin adresa comunicată la 12 decembrie 2016 - dosarului i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligație căreia acesta i s-a conformat la 19 decembrie 2016 - dosar.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 23 decembrie 2016, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, cu mențiunea de a depune întâmpinare conform art. 205, raportat la art. 494 C. proc. civ.

Acestei obligații intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța i s-a conformat la 29 decembrie 2016, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 12 ianuarie 2017, așa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la 20 ianuarie 2017 - filele 29-31din dosar.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, soluția preconizată fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 28 martie 2017, în urma analizării raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că în termen de 10 zile de la comunicare pot să depună puncte de vedere la raport, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Niciuna dintre părți nu a uzat de dreptul anterior menționat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce succed:

În mod prioritar, se reține că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 480/AS din 04 octombrie 2016, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii tribunalului prin care i-a fost respinsă o acțiune în pretenții reprezentând drepturi din asigurări sociale.

Față de faptul că decizia atacată a fost pronunțată în calea ordinară de atac a apelului, îndreptată împotriva unei hotărâri date în soluționarea unei acțiuni în pretenții în materia dreptului muncii și asigurărilor sociale, pentru verificarea admisibilității căii de atac a recursului ce face obiectul prezentului dosar magistratul-asistent raportor reține că:

Potrivit art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ aplicabil în speță raportat la data de la care reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, respectiv de la 01 februarie 2010, "(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă.

(2) Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, sunt definitive și irevocabile."

Totodată, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Articolul 8 din aceeași Lege statuează că, de la data intrării in vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă", se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

De asemenea, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispun că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea textelor de lege mai sus evocate rezultă că hotărârile curților de apel date în litigiile de muncă și de asigurări sociale, așa cum este cazul în speță, nu sunt supuse recursului, fiind definitive.

Prin urmare, interpretarea coroborată a normelor legale precitate relevă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) și al art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 480/AS din 04 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.