ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2016

Decizia nr. 443/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2015 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de judecător A. și judecător B., membri titulari ai completului C3A-comercial privind abținerea de la judecata apelului declarat de apelantul C. împotriva sentinței nr. 1181/2014 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/95/2013/a3 în contradictoriu cu intimata D. SPRL administrator judiciar pentru debitorul SC E. SRL. A fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul C.

Împotriva acestei încheieri la data de 25 mai 2015 intervenienta SC E. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 octombrie 2015 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 12 octombrie 2015.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu, recurenta SC E. SRL și intimatul C. au susținut că în mod eronat se reține în raport că recursul declarat nu este prevăzut de lege, fără a se observa teza a doua a aceluiași articol care reglementează această cale de atac.

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2016 s-a pus în vedere părților să-și precizeze punctul de vedere în legătură cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Prin punctul de vedere depus la dosar recurenta consideră că, calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de recuzare este distinctă de soluția adoptată în calea de atac împotriva hotărârii fondului, termenul de 5 zile curge de la comunicarea hotărârii pronunțată asupra cererii de recuzare și nu asupra fondului.

Intimata D. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC E. SRL, prin punctul de vedere depus la dosar, apreciază că dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. sunt cât se poate de clare și consideră că nu sunt motive întemeiate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Analizând sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., se apreciază că menționatele dispoziții legale nu prezintă un grad de complexitate atât de ridicat care să impună pronunțarea unei hotărâri prealabile, cu atât mai mult cu cât de lămurirea acestei chestiuni de drept nu depinde soluționarea pe fond a cauzei. Astfel încât, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va fi respinsă.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din data de 28 aprilie 2015 prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petentul C.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel, se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar cea de a doua condiție să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Din verificările efectuate, se constată că, Dosarul nr. x/95/2013/a3 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, dosar ce privește procedura insolvenței - contestație tabel preliminar, în cadrul căruia s-a formulat cererea de recuzare, era nesoluționat, având termen de judecată la data de 07 octombrie 2015.

Astfel, se constată că recurenta atacând cu recurs numai încheierea din data de 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, a nesocotit dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, se constată că recursul declarat de recurenta SC E. SRL nu îndeplinește cea de a doua condiție de admisibilitate impusă de prevederile art. 53 alin. (1), respectiv de a fi declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, astfel încât recursul este inadmisibil.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea și aplicarea art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta SC E. SRL împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2016.