ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1831/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1831/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1831/2016
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă,
reclamanta SC A. SRL Focșani prin administrator judiciar SC B. SPRL
a chemat în judecată pârâta SC C. SRL pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea următoarelor bunuri: stație beton mobilă; o stație sortare mobilă cu trei sorturi, bunuri mobile proprietatea SC A. SRL sechestrate de executorul judecătoresc și lăsate în custodia pârâtei SC C. SRL la sediile secundare din județul Gorj.
În ipoteza în care bunurile mai sus enumerate au fost distruse ori înstrăinate, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii acestora.
De asemenea, s-au solicitat despăgubiri în cuantum total de 381.338,09 lei (262.542,72 lei valoarea totală a contractului + 112.159,45 lei penalități de întârziere + 6.635,92 lei piese de schimb), reprezentând valoarea contractului de închiriere utilaje din 16 septembrie 2010 executat în totalitate dar neachitat, împreună cu valoarea penalităților de 0,1% pe zi din suma restantă (conform cap. VI din contract) și contravaloarea pieselor de schimb neachitate.
Prin sentința nr. 36/2014 din 05 martie 2014 Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis în parte acțiunea în revendicare bunuri mobile și despăgubiri formulată de reclamanta SC A. SRL Focșani prin administrator judiciar SC B. SPRL. A fost obligată pârâta
SC C. SRL să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie bunul: una stație beton mobile, ce a făcut obiectul contractului de închiriere utilaje din 16 septembrie 2010; s-a respins cererea reclamantei de restituire a bunului: una stație sortare cu 3 sorturi, revizionată, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare din 14 iulie 2010, menționat în anexa nr. 1; a fost obligată pârâta către reclamantă la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 48.000 euro cu T.V.A. aferent, reprezentând chiria pe durata contractului de închiriere (4.000 euro+T.V.A./luna x 12 luni) și penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare chirie lunară, calculate, conform contractului, de la scadența fiecărei chirii lunare, respectiv începutul lunii următoare celei de plată, pentru prima lună începând cu data de 01 noiembrie 2010; s-a respins cererea pentru celelalte despăgubiri solicitate.
Împotriva sentinței nr. 36/2014 din 05 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, a declarat apel reclamanta SC A. SRL Focșani prin lichidator judiciar SC B. SPRL înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea judecării cauzei. A reținut, în esență, că întrucât acțiunea cu care este investită instanța în cauză are două capete de cerere, dintre care unul vizează realizarea unei creanțe asupra acestei debitoare, cele două petite neputând fi disjunse în calea de atac, devin incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva încheierii din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Focșani prin lichidator judiciar SC B. SPRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.
În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta redând textul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a arătat, în esență, că, având în vedere obiectul prezentei cereri - revendicare, raportat la solicitarea reclamantei din rejudecare, respectiv de a se preda bunul asupra căruia are un drept real, văzând că art. 36 din legea insolvenței se referă strict și limitativ la realizarea de creanțe împotriva debitorului, adică în cazul existenței unui drept de creanță, rezultă fără echivoc că prezenta acțiune nu face obiectul suspendării, instanța aplicând greșit norma de drept material.
Într-adevăr, susține recurenta, SC C. SRL se găsește în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/206, dar prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, introduc un termen suspensiv doar pentru realizarea creanțelor împotriva debitorului și bunurilor sale, însă bunul mobil stație sortare mobilă cu trei sorturi este proprietatea reclamantei, acest activ fiind lăsat în custodie pârâtei SC C. SRL, având calitatea de depozitare și nu de debitor.
În concluzie, recurenta a susținut că, în dosarul cauzei avem de a face cu o aplicare greșită a normelor de drept material în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 36 din legea insolvenței, deoarece reclamanta nu deține un drept de creanță.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat respingerea cererii de suspendare a acțiunii conform art. 36 din Legea insolvenței nr. 85/2006 ca fiind nelegală și neîntemeiată, iar cererea de intervenție principală ca inadmisibilă și neîntemeiată, precum și admiterea apelului, anularea parțială a sentinței civile nr. 36 din 06 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, cu consecința obligării pârâtului SC C. SRL prin practician CII D., să predea în deplină proprietate și liniștită posesie bunul mobil - una stație sortare cu 3 sorturi revizionată.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 10 februarie 2016, recurenta a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare din data de 12 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/95/2013*, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 02 iunie 2016 s-a dispus, în unanimitate, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea părților a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 02 iunie 2016.
Recurenta-reclamantă SC A. SRL
a depus punct de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Precizare prealabilă. Deși recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că acțiunea a fost înregistrată la
Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, la data de 14 august 2013, ulterior intrării în vigoare a N.C.P.C., la data de 15 februarie 2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile N.C.P.C., astfel încât, recursul va fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când
hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Din sinteza motivelor de recurs se constată că recurenta a susținut, în esență, că
în prezenta cauză
s-au aplicat greșit prevederile art. 36 din
Legea nr. 85/2006
.
Susținerea recurentei, este nefondată.
Ipoteza legală avută în vedere de Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă
, respectiv
incidența
art. 36
din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, este deplin incidentă și în opinia Înaltei Curți.
Astfel, p
otrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Se constată că prin sentința civilă nr. 7622 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă,
în baza art. 33 alin. (6) din Legea
privind procedura insolvenței
a fost deschisă
procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei
SC C. SRL
, în calitate de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit administratorul judiciar al societății.
Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă
, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecării cauzei, motivat de faptul că se tinde la realizarea unei creanțe împotriva debitoarei.
Textul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
De menționat că articolul de lege sus-menționat se referă atât la acțiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât și la cele începute după deschiderea procedurii, precum și la toate creanțele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenței, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează prin efectul legii, instanța de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conținând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic.
Susținerea recurentei potrivit căreia față de obiectul cererii - revendicare,
prezenta acțiune nu face obiectul suspendării, va fi înlăturată, față de faptul că așa cum corect a constatat și instanța de apel prezenta acțiune are două capete de cerere dintre care unul vizează realizarea unei creanțe împotriva debitoarei, astfel încât instanța de apel
în mod corect a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL prin lichidator SC B. SPRL împotriva încheierii din 12 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
3 noiembrie 2016.