ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1016/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2016 la data de 07.02.2017 (prin declinare de la Curtea de Apel București), reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Agenția Națională a Funcționarilor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulate Ordinul nr. 786/1999 și Ordinul nr. 571B/2000 emise de ministrul muncii.

Prin sentința civilă nr. 159/2017 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active.

A admis excepția lipsei de interes pentru capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 571 B/2000.

A respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale, și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca fiind lipsită de interes.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 159/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva încheierilor de ședință din datelede21.03.2017,09.05.2017,11.05.2017,13.06.2017, 12.09.2017, 19.09.2017, 10.10.2017, încheieri de ședință pronunțate în cauza din dosarul Curții de Apel Bacău, secția a II-a de contencios administrativ 1557/110/2016.

A mai solicitat recurentul anularea Hotărârii nr. 3835/2016 a Curții de Apel București, hotărâre prin care instanța, pe data de 29.11.2016, a trimis dosarul nr. x/2016 către Curtea de Apel Bacău; împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2016, încheiere de ședință pronunțată în cauza care a făcut obiectul dosarului Tribunalului Bacău, secția I civilă nr. 1557/110/2016;

Recurentul a mai arătat că formulează recurs împotriva încheierilor de ședință din datele de 18.04.2016 și 30.05.2016, încheieri de ședință pronunțate în cauza care a făcut obiectul dosarului Tribunalului Bacău, secția I civilă nr. 1971/110/2015, precum și a încheierilor de ședință din datele de 22.02.2016, 21.03.2016, 15.07.2016, 17.10.2016, 14.11.2016, 12.12.2016, 16.01.2017, 25.01.2017, 31.01.2017 și a Hotărârii nr. 92/D/2017 din același dosar.

De asemenea, a solicitat anularea încheierilor de ședință din datele de 18.09.2017, 20.11.2017, 24.11.2017 și a Hotărârii nr. 932/2017 a Curții de Apel Bacău din dosarul nr. x/2015; precum și împotriva încheierilor de ședință și a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2016 (1556/110/2016*) de către Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, respectiv, încheierile de ședință din datele de 30.05.2016, 15.07.2016, 24.11.2016, 19.01.2017, 08.06.2017, 07.09.2017, Hotărârii nr. 77/2017, Hotărârii nr. 1025/2017, precum și a Hotărârii nr. 1506/2017 din dosarul nr. x/2017 (Curtea de Apel Bacău - contestația în anulare împotriva hotărârilor din dosarul nr. x/2016).

A susținut recurentul că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată din dosarul nr. x/2015, cerere formulată pe data de 02.06.2015, a solicitat Tribunalului Bacău, secția I civilă, anularea contractului individual de muncă nr. x/03.01.2000, repunerea în situația anterioară acestui contract de muncă, finalizarea transferului în interesul serviciului a reclamantului de la Camera de Munca Bacău la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, reîncadrarea sa la aceasta instituție și despăgubiri ca urmare a constatării nulității respectivului contract de munca, a încadrării greșite a reclamantului și a nefinalizăriî transferului menționat anterior.

Până la această dată nu i-a fost comunicată nicio decizie de încetare a contractului de munca nr. x/03.01.2000 (decizie care trebuia să fie emisă în condițiile art. 134 din Legea nr. 10/1972, vechiul Cod al muncii), la fel cum nu i-a fost comunicată nici o decizie de finalizare a transferului în interesul serviciului a reclamantuilui de la Camera de Muncă Bacău la Inspectoratul Teritorial de Munca Bacău.

Din carnetul de muncă al reclamantului nu rezultă că ar fi fost emise aceste decizii, iar din pretinsa decizie de numire asa într-o funcție publică, decizia Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău nr. 72/15.01.2001, nu rezultă că i-ar fi fost stabilit vreun salariu pentru activitatea depusă, în conformitate cu art. 29-30 din Legea nr. 188/1999 (forma inițială).

A arătat recurentul că în acest context subsidiar a cerut anularea tuturor actelor subsecvente contractului individual de muncă nr. x/2000, precum și anularea ordinelor de ministru care au dus la situația creată.

La capătul 1 din cererea de chemare în judecată din data de 02.06.2015 a cerut reactivarea contractului individual de muncă nr. x/2000 și reluarea judecății cauzei începând cu capătul 1 de cerere .

A cerut anularea ordinelor de ministru atacate în scopul repunerii în situația anterioară acestora și a reluării judecării cauzei începând cu anularea contractului de muncă nr. x/2000 (lit. f) a capătului de cerere x din cererea introductivă).

Recurentul a mai criticat hotărârea instanței care a dispus judecarea separată a dosarelor disjunse din dosarul nr. x/2015, susținând că au fost încălcate disp. art. 131 alin. (1) și alin. (2) și art. 14 C. proc. civ.

Conform paragrafului 42 al Cauzei Miu împotriva României a solicitat repunerea sa în situația primei zile de judecată și examinarea cauzei în condiții de deplină legalitate de către o instanță imparțială și independentă.

De asemenea, a criticat legalitatea încheierilor de ședință anterior menționate.

În concluzie a solicitat, conform art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe competente să judece conflictele de muncă, instanță de pe raza altei curți de apel deât Curtea de Apel Bacău.

A mai solicitat admiterea probei privind atașarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2016* ale Curții de Apel Bacău, secția I civilă și ale Curții de Apel Bacău, secția a II -a civilă.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar pe fond să se respingă acțiunea ca lipsită de interes.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2020, stabilit pentru soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului, invocată din oficiu, pe care o va soluționa cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., și asupra căreia reține următoarele:

Din referatul grefei Înaltei Curți de Casație și Justiție, emis la data de 19.02.2020, pentru prezenta cauză, din verificările în baza de date DEPABD, rezultă că A. figurează decedat din data de 22 februarie 2019.

A fost atașat extrasul din baza de date DEPABD, din care rezultă decesul recurentului-recurent la data de 22 februarie 2019, fiind emis actul de deces nr. 465/2019.

Se reține că, potrivit dispozițiilor 34 C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii, iar potrivit art. 56 alin. (1) și (3) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Față de aceste dispoziții, având în vedere decesul recurentului-reclamant, conform actului de deces nr. 465 din data de 22 februarie 2019, Înalta Curte constată lipsa capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 56 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 159/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamantul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.