ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2016

Decizia nr. 950/2016

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 ianuarie 2015, contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 635 din 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În dezvoltarea motivelor de contestație în anulare, contestatorul a arătat că au fost încălcate norme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și care i-au produs grave prejudicii încă din anii 1991, vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea deciziei.

Calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 780 din 18 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, reținând că obiectul contestației în anulare speciale este format dintr-o singură categorie de hotărâri și anume, deciziile pronunțate cu prilejul exercitării controlului judiciar în calea de atac a recursului. Soluția rezultă din însuși textul legal și se referă neîndoielnic la dezlegările date de instanța de recurs, motivele contestației în anulare speciale neputând fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin urmare, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea cererilor de contestației în anulare nu pot fi atacate pe calea altei contestații în anulare și pe temeiul de drept oferit de prevederile art. 318 C. proc. civ.

Analizând decizia contestată, instanța a reținut că aceasta nu a fost pronunțată în calea de atac a recursului, ci în soluționarea altei contestații în anulare formulată de același contestator, motiv pentru care, în acord cu cele precizate anterior, contestația în anulare este inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 780/2015 contestatorul A. a formulat prezenta contestației în anulare, invocând în drept dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a susținut existența unor încălcări a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, prin care i s-au adus vătămări cu consecințe deosebit de grave, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actelor juridice întocmite, fiind afectată validitatea acestora.

În ceea ce privește recursul, dezlegarea dată este rezultatul greșelii materiale constând în sancțiuni procedurale care lovesc actul juridic întocmit și "în operațiunea efectuată de organele de urmărire penală și instanța de judecată prin care nu se stabilește concordanța deplină între faptele concrete săvârșite de făptuitori și actele de procedură’’.

Instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze motivele de recurs întemeiate legal privind prejudiciul de 4.000.000 lei, dovedit cu actele de la dosar.

Totodată, contestatorul a prezentat istoricul litigiului și situația de fapt din cauză, concluzionând în sensul că hotărârile pronunțate au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale,

Ca urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate. Neputându-se invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legal.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot ti valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speță, contestatorul A. a afirmat că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale, că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs și că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea formelor de procedură.

Însă aceste susțineri dezvoltate cu titlu de motive ale contestației m anulare nu pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 317 și 318 C. proc. civ. și nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de normele legale enunțate.

Criticile formulate sunt, în esență, nemulțumirile părții referitoare la judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestației în anulare.

Față de cele ce preced, în cauză nu sunt întrunite cerințele de aplicare a prevederilor art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind inadmisibilă.

Totodată, prezenta contestație In anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 780 din 18 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, hotărâre prin care a fost soluționată o altă contestației în anulare.

Calea de atac a contestației în anulare nu poate fi extinsă, prin analogie, la alte hotărâri decât cele expres indicate de textele art. 317-318 C. proc. civ., așa încât din această perspectivă, contestația în anulare este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 780 din 18 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunța ă în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.