ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2259/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 504 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de contestatorii M.I. și M.A. împotriva Deciziei civile nr. 304/R din 27 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate de contestatori în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare M.I. și M.A., invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3, 4 C. proc. civ. și art. 508 alin. (4) C. proc.

civ. și solicitând admiterea contestației în anulare și casarea deciziei atacate. În motivarea contestației în anulare se arată faptul că decizia pronunțată în recurs este nelegală pentru următoarele motive: - pronunțarea a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței competente; - dezlegarea dată de instanțe este rezultatul unei erori materiale; - instanța nu a cercetat motivele de casare invocate prin cererea de recurs; - recursul nu a fost cercetat în fond. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: În primul rând, se constată faptul că, prin cererea de contestație în anulare, contestatorul invocă dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3, 4 și art. 508 alin. (4) C. proc.

civ., fiind vorba de Codul procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010. Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Având în vedere data inițială a formulării cererii de chemare în judecată - 22 iunie 2006 -, rezultă că dispozițiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii pendinte. În ceea ce privește motivele invocate în cererea de contestație în anulare, se constată că este vorba despre o expunere a cazurile în care o hotărâre poate fi atacată cu această cale de atac (cazuri prevăzute de reglementarea din noul C. proc.

civ., dat fiind că s-au invocat dispoziții din acest cod), fără a se arăta în concret care sunt criticile ce privesc decizia pronunțată în recurs. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății.

Greșeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Motivul contestației în anulare specială, reglementat de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., privind neanalizarea unui motiv de recurs, nu subzistă în cauză. Contestatorul susține că instanța de recurs nu a cercetat motivele de casare și nu a cercetat în fond recursul.

Se constată că, prin decizia atacată, instanța a constatat nul recursul, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate de contestatori în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac. Prin urmare, critica privind faptul că instanța de recurs nu a cercetat motivele de casare și nu a cercetat în fond recursul este nefondată, atâta timp cât instanța nu avea ce motive să cerceteze, nefiind indicate motive de nelegalitate. Admițând că decizia împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este dată de o instanță de recurs (recurs care a fost constatat nul), Înalta Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii lor, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunțate. Criticile formulate de contestatori vizează, în general, nemulțumirea acestora legată de faptul că recursul a fost constatat nul. Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii M.I. și M.A. împotriva Deciziei nr. 504 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN