ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2259/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 504 din 19 februarie 2015 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a constatat nul

recursul declarat de contestatorii M.I. și M.A. împotriva Deciziei civile nr.

304/R din 27 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

În considerentele

deciziei s-a reținut, în esență, că nu este posibilă o încadrare a motivelor de

recurs invocate de contestatori în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce

echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare M.I. și M.A., invocând dispozițiile

art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3, 4 C. proc. civ. și art. 508 alin. (4) C. proc.

civ. și solicitând admiterea contestației în anulare și casarea deciziei

atacate.

În motivarea

contestației în anulare se arată faptul că decizia pronunțată în recurs este

nelegală pentru următoarele motive:

- pronunțarea a fost

dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței competente;

- dezlegarea dată de

instanțe este rezultatul unei erori materiale;

- instanța nu a

cercetat motivele de casare invocate prin cererea de recurs;

- recursul nu a fost

cercetat în fond.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

În primul rând, se

constată faptul că, prin cererea de contestație în anulare, contestatorul

invocă dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3, 4 și art. 508 alin. (4) C.

proc. civ., fiind vorba de Codul procedură civilă adoptat prin Legea nr.

134/2010.

Potrivit normelor

tranzitorii cuprinse în art. 24 C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data

inițială a formulării cererii de chemare în judecată - 22 iunie 2006 -, rezultă

că dispozițiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii pendinte.

În ceea ce privește

motivele invocate în cererea de contestație în anulare, se constată că este

vorba despre o expunere a cazurile în care o hotărâre poate fi atacată cu

această cale de atac (cazuri prevăzute de reglementarea din noul C. proc. civ.,

dat fiind că s-au invocat dispoziții din acest cod), fără a se arăta în concret

care sunt criticile ce privesc decizia pronunțată în recurs.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care

poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Fiind un text de

excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată

extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut

în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis

prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale

importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu

aspectele formale ale judecății.

Greșeala materială nu

trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să

interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o

cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar

nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Motivul contestației

în anulare specială, reglementat de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., privind neanalizarea unui motiv de recurs, nu subzistă în cauză.

Contestatorul susține

că instanța de recurs nu a cercetat motivele de casare și nu a cercetat în fond

recursul.

Se constată că, prin

decizia atacată, instanța a constatat nul recursul, reținând că nu este

posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate de contestatori în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de

atac.

Prin urmare, critica

privind faptul că instanța de recurs nu a cercetat motivele de casare și nu a

cercetat în fond recursul este nefondată, atâta timp cât instanța nu avea ce

motive să cerceteze, nefiind indicate motive de nelegalitate.

Admițând că decizia

împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este dată de o instanță de

recurs (recurs care a fost constatat nul), Înalta Curte constată că cele

arătate de contestatori, prin motivele cererii lor, nu se încadrează în

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare

în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunțate.

Criticile formulate

de contestatori vizează, în general, nemulțumirea acestora legată de faptul că

recursul a fost constatat nul.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii de

contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art.

317 C. proc. civ.

Având în vedere

considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii M.I. și M.A.

împotriva Deciziei nr. 504 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN