ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1779/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

pronunțată în Dosarul nr. 3371/96/2007

, a

fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei

civile nr. 77/A din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin

Decizia nr.

138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secția civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 1039/96/2006, s-a respins recursul declarat de

P.C. împotriva sentinței civile nr. 1145 din 22

septembrie 2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Împotriva celor două hotărâri sus-menționate au

formulat cerere de revizuire

P.C. și K.S.I.B.G.H.A.F.,

ce a fost înregistrată la data de 10 octombrie 2013 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 4927/1/2013.

Revizuenții nu au indicat temeiul de drept al cererii,

iar motivele invocate vizau aspecte de fond ale cauzei.

Ulterior, la solicitarea instanței, revizuenții au

precizat că cererea de revizuire a Deciziei

civile

nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție

este întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în timp ce revizuirea Deciziei

nr.

138/R din 20 februarie 2007 a

Tribunalului Harghita, secția civilă, se solicită în temeiul dispozițiilor art.

322 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 5 iunie 2014, Înalta Curte

a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire

îndreptate împotriva Deciziei

civile

nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în raport cu temeiurile de drept indicate de revizuenți, respectiv art.

322 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și excepția necompetenței materiale în

soluționarea cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 138/R din

20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secția civilă.

Analizând lucrările dosarului și examinând cu

prioritate excepțiile invocate, instanța constată că acestea sunt incidente în

cauză pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, se solicită revizuirea Deciziei

nr.

nr.

2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală

, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocându-se contrarietatea

acesteia cu prevederile Legii nr.

247/2005.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C.

proc. civ.,

termenul de revizuire este de

o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 punctul 7 alin. (2), când

hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțarea ultimei

hotărâri.

În speță, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., se solicită revizuirea Deciziei civile

nr.

2776 din 6

mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie pronunțată în recurs,

situație în care devine incident

art. 324

alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., când termenul de revizuire se

socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Or, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire se cere a

fost pronunțată de instanța de recurs la

6

mai 2010

, iar cererea de revizuire a fost

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de

10 octombrie 2013

,

se constată că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, cu mult timp după

expirarea termenului de o lună prevăzut de dispoziția legală sus-menționată.

Prin urmare, cum cererea de revizuire a Deciziei

nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală

, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., a fost formulată cu depășirea termenului legal, instanța urmează a o respinge

ca fiind tardiv formulată.

Totodată, se constată că s-a solicitat revizuirea aceleiași

decizii și în temeiul pct. 9 al art. 322 C. proc. civ., în raport cu

Hotărârea Pilot din cauza Maria Atanasiu și alții

împotriva României.

Or, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct.

9 C. proc. civ.

, deoarece C.E.D.O. nu a

constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale cu privire la

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, revizuenții nu pot invoca în susținerea

cererii de revizuire pe acest temei juridic, o hotărâre pronunțată de C.E.D.O.

într-o altă cauză, atâta timp cât, în speță, Curtea Europeană nu s-a pronunțat.

În raport de aceste considerente, se constată că

cererea de revizuire a Deciziei

nr. 2776

din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală

, în temeiul

art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Prin cererea pendinte s-a solicitat și revizuirea

Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a

Tribunalului Harghita, secția civilă, fiind indicat ca temei de drept art. 322 pct.

9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd

că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă

definitivă și a cărei revizuire se cere.

Numai în situația unei cereri de revizuire întemeiate

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta se va îndrepta la

instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat

hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cum decizia atacată prin cererea de

revizuire a fost pronunțată de Tribunalul

Harghita

, aceasta este instanța competentă să soluționeze

cererea de revizuire formulată de

revizuenții

P.C. și K.S.I.B.G.H.A.F., în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele menționate, în conformitate cu

dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010),

soluționarea cererii de revizuire a Deciziei

nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secția civilă,

va fi declinată în favoarea instanței competente,

respectiv Tribunalul Harghita.

Având în vedere că revizuenții au căzut în pretenții, în conformitate

cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligați la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de

intimații

E.A. și E.I., în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariul de avocat,

conform chitanței aflate la fila 208 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei

nr. 2776 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., formulată de revizuenții P.C. și K.S.I.B.G.H.A.F.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a

aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Declină competența de soluționare a cererii de

revizuire a Deciziei nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, secția

civilă, formulată de revizuenții P.C. și K.S.I.B.G.H.A.F., în favoarea

Tribunalului Harghita.

Obligă revizuenții P.C. și K.S.I.B.G.H.A.F. la plata

sumei de 2.000 lei către intimații E.A. și E.I., reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2014.