ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2942/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1899 din 13 iunie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

3663/1/2013* a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată

de revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. împotriva sentinței nr. 261 din 21

ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și a deciziei nr. 629/R din 12

iunie 2013 a Tribunalului Harghita.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare S.P., T.S., S.M. și P.L.

În motivarea cererii,

contestatorii au formulat următoarele motive:

reglementat de art. 317 pct. 1 C. proc. civ., contestatorii susțin că decizia

contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2), art.

106, art. 107, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu au fost citați cu cel

puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, citațiile fiind primite cu doar 3

zile înaintea termenului, împreună cu întâmpinarea intimaților.

încalcă dispozițiile art. 322 pct. 7, art. 318 pct. 1 și art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

expunând pe larg situația de fapt, contestatorii susțin că s-au pronunțat mai

multe hotărâri, care sunt potrivnice, respectiv decizia nr. 674 din 21 mai 2009

a Curții de Apel Craiova, deciziile nr. 474 din 21 aprilie 2011, nr. 281/R din 08

martie 2011, nr. 1086 din 30 mai 2012 ale Curții de Apel Brașov. Totodată,

susțin contestatorii că instanța care a pronunțat decizia atacată a omis să

cerceteze un motiv de admisibilitate a cererii de revizuire.

Susțin că este

nelegală și dispoziția privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 1000 RON, suma fiind mult prea mare în raport cu contribuția

avocatului la dezbaterile orale și cu soluția pronunțată, aceea de respingere a

cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Solicită admiterea

contestației în anulare și, rejudecând cererea de revizuire, să se dispună

admiterea cererii de revizuire.

Contestația în

anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ.  (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care

poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar

nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Sunt condiții de

admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul

acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin

introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de

considerentele deciziei atacate.

În speță, numai

criticile formulate la primul punct, prin care contestatorii susțin că nu au

fost citați cu cel puțin 5 zile înaintea termenului la care a fost soluționată

cererea, pot fi încadrate în dispozițiile legale ce reglementează motivele

contestației în anulare, respectiv cele de la art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ.

Aceste susțineri sunt

însă nefondate și nu pot fi primite.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă legala

citare a contestatorilor pentru termenul din 30 mai 2014, când a fost

soluționată cererea de revizuire.

Astfel, contestatorii (revizuenți în dosarul în care s-a

pronunțat decizia contestată) au fost citați la data de 22 aprilie 2014,

conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, care

îndeplinesc toate

cerințele legale prevăzute de art. art. 100 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestor dovezi de îndeplinire

a procedurii, contestatorii au fost legal citați pentru termenul de judecată

din 30 mai 2014, la domiciliile indicate în cererea de revizuire.

Citațiile la care fac referire contestatorii sunt cele prin

care le-a fost comunicată întâmpinarea, împrejurare care nu se încadrează în

motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., care vizează nelegala citare a părților pentru termenul când s-a

judecat procesul

.

Or, în speță, așa cum s-a arătat, contestatorii au fost

înștiințați cu privire la termenul de judecată din 30 mai 2014, la data de 22

aprilie 2014, cu mult înaintea termenului de 5 zile prevăzut de art. 89 alin.

(1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că citarea părților pentru

termenul din 30 mai 2014 s-a făcut la 22 aprilie 2014, cu respectarea

termenului prevăzut de art. 89 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine sancțiunea

nulității, prevăzută de acest text de lege, astfel cum susțin contestatorii,

cauza soluționându-se cu îndeplinirea dispozițiilor legale privind citarea

părților.

Așa fiind, apar ca nefondate susținerile încadrate de

contestatori în primul motiv al contestației în anulare.

În ce privește

susținerile formulate la pct. 2 și 3 din contestație, acestea nu se încadrează

în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste susțineri neavând

legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive de

contestație în anulare.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii S.P., T.S., S.M.

și P.L. împotriva deciziei nr. 1899 din 13 iunie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2014.