ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2942/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1899 din 13 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 3663/1/2013* a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. împotriva sentinței nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și a deciziei nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare S.P., T.S., S.M. și P.L. În motivarea cererii, contestatorii au formulat următoarele motive: 1. Invocând motivul reglementat de art. 317 pct. 1 C. proc. civ., contestatorii susțin că decizia contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2), art. 106, art. 107, art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât nu au fost citați cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, citațiile fiind primite cu doar 3 zile înaintea termenului, împreună cu întâmpinarea intimaților. 2. Decizia contestată încalcă dispozițiile art. 322 pct. 7, art. 318 pct. 1 și art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 3. În esență, expunând pe larg situația de fapt, contestatorii susțin că s-au pronunțat mai multe hotărâri, care sunt potrivnice, respectiv decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, deciziile nr. 474 din 21 aprilie 2011, nr. 281/R din 08 martie 2011, nr. 1086 din 30 mai 2012 ale Curții de Apel Brașov. Totodată, susțin contestatorii că instanța care a pronunțat decizia atacată a omis să cerceteze un motiv de admisibilitate a cererii de revizuire.

Susțin că este nelegală și dispoziția privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, suma fiind mult prea mare în raport cu contribuția avocatului la dezbaterile orale și cu soluția pronunțată, aceea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Solicită admiterea contestației în anulare și, rejudecând cererea de revizuire, să se dispună admiterea cererii de revizuire. Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speță, numai criticile formulate la primul punct, prin care contestatorii susțin că nu au fost citați cu cel puțin 5 zile înaintea termenului la care a fost soluționată cererea, pot fi încadrate în dispozițiile legale ce reglementează motivele contestației în anulare, respectiv cele de la art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Aceste susțineri sunt însă nefondate și nu pot fi primite. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă legala citare a contestatorilor pentru termenul din 30 mai 2014, când a fost soluționată cererea de revizuire. Astfel, contestatorii (revizuenți în dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată) au fost citați la data de 22 aprilie 2014, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, care îndeplinesc toate cerințele legale prevăzute de art. art. 100 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit acestor dovezi de îndeplinire a procedurii, contestatorii au fost legal citați pentru termenul de judecată din 30 mai 2014, la domiciliile indicate în cererea de revizuire. Citațiile la care fac referire contestatorii sunt cele prin care le-a fost comunicată întâmpinarea, împrejurare care nu se încadrează în motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care vizează nelegala citare a părților pentru termenul când s-a judecat procesul . Or, în speță, așa cum s-a arătat, contestatorii au fost înștiințați cu privire la termenul de judecată din 30 mai 2014, la data de 22 aprilie 2014, cu mult înaintea termenului de 5 zile prevăzut de art. 89 alin. (1) C. proc.

civ. Prin urmare, având în vedere că citarea părților pentru termenul din 30 mai 2014 s-a făcut la 22 aprilie 2014, cu respectarea termenului prevăzut de art. 89 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine sancțiunea nulității, prevăzută de acest text de lege, astfel cum susțin contestatorii, cauza soluționându-se cu îndeplinirea dispozițiilor legale privind citarea părților. Așa fiind, apar ca nefondate susținerile încadrate de contestatori în primul motiv al contestației în anulare. În ce privește susținerile formulate la pct. 2 și 3 din contestație, acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste susțineri neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive de contestație în anulare.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii S.P., T.S., S.M. și P.L. împotriva deciziei nr. 1899 din 13 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.