ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 453/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1682 din 8 martie 2012, irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. A respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. împotriva deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva aceleiași decizii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. în favoarea Curții de Apel Brașov, Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut următoarele: La data de 05 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire a deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenții S.P., T.S., S.M. și P.L. Invocând prevederile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. au susținut că decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, a cărei anulare o solicită, este contrară deciziei civile nr. 218/ A din 04 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov. Revizuienții au solicitat anularea deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov și în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. Revizuenții, prin cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire au susținut că împrejurarea mai presus de voința lor de a exercita calea de atac a revizuirii constă în faptul că anterior, au formulat o cerere de îndreptare, lămurire și completare a aceleiași decizii. Situația invocată nu se încadrează în dispozițiile legale și nu constituie prin ea însăși o împrejurare mai presus de voința părții, care s-o fi împiedicat să declare și să motiveze revizuirea în termenul legal Prin sintagma „împrejurare mai presus de voința ei” legiuitorul a înțeles să reglementeze acele situații, de natură obiectivă, care au condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilabilă forței majore.

Formularea unei cereri în justiție nu reprezintă o situație excepțională, mai presus de voința părții, ci constituie chiar voința părții, neputând determina repunerea în termenul de declarare a căii de atac. În ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte a constatat că este tardivă. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri. Așa cum rezultă din înscrisurile existente ia dosar, data pronunțării ultimei hotărâri - decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov - este data de 08 martie 2011. De la această dată, revizuenții aveau la dispoziție un termen de o lună pentru formularea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Sesizarea instanței la data de 04 mai 2011 (data poștei aflată pe plicul existent la fila 20 din dosarul înaltei Curți) cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este făcută cu depășirea termenului legal imperativ menționat și determină respingerea, ca tardivă, a căii de atac formulate. În ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte, în raport de norma de competență reglementată de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., imperativă, potrivit căreia „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere", în baza art. 158 C. proc.

civ. raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., și-a declinat competența de soluționare a acestei cereri, în favoarea Curții de Apel Brașov. La data de 13 martie 2012, S.P., T.S., S.M. și P.L. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1682 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În motivarea cererii au susținut că greșit instanța a considerat că cererea de revizuire vizează numai decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul nr. 7690/63/2009, deoarece a fost formulată și împotriva deciziei nr. 474/ R din 21 aprilie 2011 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, care a modificat și completat decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011, astfel că cererea de revizuire greșit a fost respins, ca tardivă în raport de data acestei din urmă decizii.

Au mai susținut că greșit înalta Curte și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Brașov, pentru că, fiind o instanță mai mare în grad, față de instanța Curții de Apel Brașov, trebuia să soluționeze cererea de revizuire și pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. La termenul din 5 februarie 2014, după repunerea pe rol a cauzei, a cărei judecată fusese suspendată, conform încheierii din 16 ianuarie 2013, in temeiul art. 242 alin. (1) pct. l C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a amânat pronunțarea pentru ca revizuienții să depună concluzii scrise.

Prin concluziile scrise formulate la data de 11 februarie 2014, revizuienții au susținut, în esență, că cererea de revizuire, pe care au formulat-o „în baza art. 322 pct. l, pct. 2 și pct. 7 și altele C. proc. civ. ” este admisibilă întrucât decizia nr. 1682 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, evocă fondul și este supusă revizuirii, în raport de dispozițiile art. 328 C. proc. civ. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la punctele 1-10 ale articolului de lege menționat. Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca aceasta instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei, această concepție fiind promovată constant în jurisprudență și doctrină, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc cerința evocării fondului, cum sunt hotărâri pronunțate în soluționarea căilor extraordinare de atac a contestației în anulare, ca și în aceea a revizuirii, când nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior. Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire.

Astfel, prin hotărârea atacată cu revizuire, Înalta Curte a respins, ca tardivă, o altă cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de aceeași revizuenți cu cei din prezenta cauză și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, se constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, nefiind o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, prin care să fi fost evocat fondul, așa cum, tară temei, susțin revizuienții, așa încât cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții S.P., T.S., S.M. și P.L. împotriva deciziei nr. 1682 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2014.