ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1885/2014

Prin Sentința civilă nr. 4239 din 29 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Deva a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E.E. SA și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu această pârâtă, ca și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuielile de judecată. Prin Încheierea de ședință din 7 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Deva, instanța a recalificat cererea de îndreptare, lămuriri și completare formulată de petentul C.A. ca fiind o cerere de recurs declarată împotriva Sentinței civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin Decizia civilă nr. 203/R/2010 din 26 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, s-a respins ca nefondat recursul reclamantului C.A. declarat împotriva Sentinței civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 477 din 24 iunie 2011, a respins ca inadmisibilă calea de atac intitulată "apel", declarată de reclamantul C.A. împotriva deciziei sus-menționate. Cererea de îndreptare și lămurire a Deciziei nr. 477/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, formulată de petentul C.A., a fost respinsă prin Decizia nr. 604 din 16 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei civile nr. 604/2011 a Curții de Apel Alba Iulia formulată de petentul C.A.

a fost respinsă prin Decizia nr. 856 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de aceeași instanță. Împotriva deciziilor civile nr. 477 din 24 iunie 2011 și nr. 604 din 16 septembrie 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, reclamantul C.A. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept. Prin Decizia nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6637/221/2009, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.A., reținându-se în esență că hotărârile atacate de recurentul C.A. au dobândit caracter irevocabil odată cu soluționarea recursului și, prin urmare, nu mai pot fi supuse unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6637/221/2009, revizuentul C.A. a formulat o cerere de revizuire, prin care a arătat, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 480 și art. 481 C. proc. civ. și ale art. 44 din Constituția României. Prin Decizia nr. 3248 din 11 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.A. împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, reținându-se că reclamantul a exercitat o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri prin care s-a respins recursul ca inadmisibil, fără a se evoca fondul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. C.A. a formulat o cerere privind îndreptarea erorii materiale, lămurirea și completarea Deciziei nr. 3248 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 335 din 31 ianuarie 2014 a aceleiași instanțe. La data de 1 aprilie 2014 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2094, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A., acesta invocând critici ce țin de nemulțumirea sa față de soluțiile pronunțate în cauză. La termenul de judecată din data de 27 mai 2014, contestatorul a depus precizări privind admisibilitatea contestației în anulare, arătând situația de fapt și soluțiile pronunțate în dosar, fără a indica hotărârea a cărei anulare o solicită pe această cale extraordinară de retractare, indicând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc.

civ. și solicitând în final anularea hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs ale Curții de Apel Alba Iulia și a Înaltei Curți întrucât nu au cercetat motivele de casare.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele: Contestatorul a declarat contestație în anulare împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în cauză, însă din precizările depuse la termenul din 27 mai 2014 rezultă faptul că și-a îndreptat calea de atac împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 477 din 24 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, împotriva Deciziei nr. 3248 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire și împotriva Deciziei nr. 335 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a respins cererea privind îndreptarea erorii materiale, lămurirea și completarea deciziei pronunțate în revizuire.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege. Astfel, art. 317 C. proc. civ. prevede două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii irevocabile: procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. La rândul său, art. 318 C. proc. civ. arată că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Greșeala materială vizată de teza I a art. 318 C. proc. civ. constă deci în neobservarea de către instanța de recurs a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată, care nu se poate însă îndrepta pe calea procedurală aleasă și dedusă judecății, întrucât aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce, evident, nu este admisibil. Totodată, nu se poate reține nici împrejurarea că instanța de recurs nu a cercetat vreun motiv de casare sau modificare, în înțelesul dispozițiilor art. 318 teza II C. proc.

civ., atât timp cât recursul a fost declarat împotriva unor hotărâri irevocabile, fiind inadmisibil. Or, prin intermediul contestației în anulare nu se pot aduce critici care să tindă la reformarea deciziei instanței de recurs care, fiind o hotărâre irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 C. civ., și nu mai poate fi repusă în discuție pe aspectele judecate. Totodată, celelalte hotărâri indicate de contestator sunt pronunțate în cereri (revizuire/îndreptarea erorii materiale, lămurirea și completarea dispozitivului) a căror rezolvare nu dă loc la examinarea hotărârii pe această cale extraordinară de atac și, prin urmare, nu se înscriu în categoria de hotărâri care pot fi examinate pe calea contestației în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ. Din motivația expusă de contestator în cuprinsul contestației sale rezultă că acesta este nemulțumit de modul în care au fost analizate și apreciate dovezile prezentate de el în susținerea prejudiciului care pretinde că i-a fost cauzat prin fapta ilicită a intimatei de montare a aparatelor de contorizare a consumului de energie electrică, încă de la introducerea cererii de chemare în judecată la prima instanță. Contestatorul nu a indicat niciun motiv relativ la hotărârile împotriva cărora a exercitat această cale de atac, iar cele dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile enunțate ale art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., ci privesc nemulțumiri generice referitoare la litigiul inițial din această cauză și hotărârile pronunțate în etapele procesuale anterioare, solicitând reanalizarea pe fond a cauzei, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare promovată de contestatorul C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2014. Procesat de GGC - AZ