ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1885/2014

Prin Sentința civilă nr. 4239 din 29 iunie

2010 pronunțată de Judecătoria Deva a fost respinsă ca neîntemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E.E. SA și a fost respinsă

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu

cu această pârâtă, ca și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la

cheltuielile de judecată.

Prin Încheierea de

ședință din 7 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Deva, instanța a

recalificat cererea de îndreptare, lămuriri și completare formulată de petentul

C.A. ca fiind o cerere de recurs declarată împotriva Sentinței civile nr.

4239/2010 a Judecătoriei Deva și a declinat competența de soluționare a

recursului în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin Decizia civilă

nr. 203/R/2010 din 26 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția

civilă, s-a respins ca nefondat recursul reclamantului C.A. declarat împotriva

Sentinței civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 477 din 24 iunie 2011, a respins

ca inadmisibilă calea de atac intitulată "apel", declarată de

reclamantul C.A. împotriva deciziei sus-menționate.

Cererea de îndreptare

și lămurire a Deciziei nr. 477/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, formulată de

petentul C.A., a fost respinsă prin Decizia nr. 604 din 16 septembrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Cererea de

îndreptare, lămurire și completare a Deciziei civile nr. 604/2011 a Curții de

Apel Alba Iulia formulată de petentul C.A. a fost respinsă prin Decizia nr. 856

din 18 noiembrie 2011 pronunțată de aceeași instanță.

Împotriva deciziilor

civile nr. 477 din 24 iunie 2011 și nr. 604 din 16 septembrie 2011, ambele

pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, reclamantul C.A. a

declarat recurs, fără a indica temeiul de drept.

Prin Decizia nr. 4129

din 24 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6637/221/2009, s-a respins ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantul C.A., reținându-se în esență că hotărârile

atacate de recurentul C.A. au dobândit caracter irevocabil odată cu

soluționarea recursului și, prin urmare, nu mai pot fi supuse unui nou control

judiciar specific căii de reformare.

Împotriva Deciziei

nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6637/221/2009, revizuentul C.A.

a formulat o cerere de revizuire, prin care a arătat, în esență, că au fost

încălcate dispozițiile art. 480 și art. 481 C. proc. civ. și ale art. 44 din

Constituția României.

Prin Decizia nr. 3248

din 11 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuentul C.A. împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, reținându-se că reclamantul

a exercitat o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri prin care s-a respins

recursul ca inadmisibil, fără a se evoca fondul, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

C.A. a formulat o

cerere privind îndreptarea erorii materiale, lămurirea și completarea Deciziei

nr. 3248 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția a II-a civilă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 335 din

31 ianuarie 2014 a aceleiași instanțe.

La data de 1 aprilie

2014 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

2094, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A., acesta invocând

critici ce țin de nemulțumirea sa față de soluțiile pronunțate în cauză.

La termenul de

judecată din data de 27 mai 2014, contestatorul a depus precizări privind

admisibilitatea contestației în anulare, arătând situația de fapt și soluțiile

pronunțate în dosar, fără a indica hotărârea a cărei anulare o solicită pe

această cale extraordinară de retractare, indicând dispozițiile art. 317 și 318

C. proc. civ. și solicitând în final anularea hotărârilor pronunțate de

instanțele de recurs ale Curții de Apel Alba Iulia și a Înaltei Curți întrucât

nu au cercetat motivele de casare.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul a

declarat contestație în anulare împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în

cauză, însă din precizările depuse la termenul din 27 mai 2014 rezultă faptul

că și-a îndreptat calea de atac împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie

2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva Deciziei

civile nr. 477 din 24 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția civilă, împotriva Deciziei nr. 3248 din 11 octombrie 2013, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire și împotriva Deciziei nr. 335 din

31 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, prin care s-a respins cererea privind îndreptarea erorii

materiale, lămurirea și completarea deciziei pronunțate în revizuire.

Fiind o cale

extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru

motivele anume prevăzute în lege.

Astfel, art. 317 C.

proc. civ. prevede două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii

irevocabile: procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; hotărârea a fost

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

La rândul său, art.

318 C. proc. civ. arată că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Greșeala materială

vizată de teza I a art. 318 C. proc. civ. constă deci în neobservarea de către

instanța de recurs a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut

nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului

și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală

materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată, care nu se

poate însă îndrepta pe calea procedurală aleasă și dedusă judecății, întrucât

aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce, evident, nu este

admisibil.

Totodată, nu se poate

reține nici împrejurarea că instanța de recurs nu a cercetat vreun motiv de

casare sau modificare, în înțelesul dispozițiilor art. 318 teza II C. proc.

civ., atât timp cât recursul a fost declarat împotriva unor hotărâri

irevocabile, fiind inadmisibil.

Or, prin intermediul

contestației în anulare nu se pot aduce critici care să tindă la reformarea

deciziei instanței de recurs care, fiind o hotărâre irevocabilă în sensul art.

377 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., se bucură de putere de lucru judecat,

conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 C. civ., și nu mai poate fi repusă în

discuție pe aspectele judecate.

Totodată, celelalte

hotărâri indicate de contestator sunt pronunțate în cereri (revizuire/îndreptarea

erorii materiale, lămurirea și completarea dispozitivului) a căror rezolvare nu

dă loc la examinarea hotărârii pe această cale extraordinară de atac și, prin

urmare, nu se înscriu în categoria de hotărâri care pot fi examinate pe calea

contestației în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ.

Din motivația expusă

de contestator în cuprinsul contestației sale rezultă că acesta este nemulțumit

de modul în care au fost analizate și apreciate dovezile prezentate de el în susținerea

prejudiciului care pretinde că i-a fost cauzat prin fapta ilicită a intimatei

de montare a aparatelor de contorizare a consumului de energie electrică, încă

de la introducerea cererii de chemare în judecată la prima instanță.

Contestatorul nu a indicat

niciun motiv relativ la hotărârile împotriva cărora a exercitat această cale de

atac, iar cele dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în anulare nu

sunt susceptibile de încadrare în prevederile enunțate ale art. 317 sau art.

318 C. proc. civ., ci privesc nemulțumiri generice referitoare la litigiul

inițial din această cauză și hotărârile pronunțate în etapele procesuale

anterioare, solicitând reanalizarea pe fond a cauzei, ceea ce este inadmisibil

în această fază procesuală.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge contestația în anulare promovată de contestatorul C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul C.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ