ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2012

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 2544 din 18

mai 2009, Judecătoria Deva a admis excepția netimbrării acțiunii și a anulat ca

netimbrată cererea având ca obiect obligația de a face, formulată de

reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta T.B.I.C. SA București.

Prin decizia nr. 269/R/2010 din 5

martie 2010, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondat recursul formulat de

reclamantul C.A., împotriva sentinței civile a Judecătoriei Deva nr. 2544 din

18 mai 2009.

Prin decizia nr. 194/R/2011 din 15

februarie 2010, irevocabilă, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată

contestația în anulare introdusă de contestatorul C.A. împotriva deciziei

Tribunalului Hunedoara nr. 269/R/2010 din 5 martie 2010.

Prin decizia comercială nr. 47 din 25

mai 2011, Secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia a respins ca

inadmisibil apelul declarat de contestatorul C.A. împotriva deciziei

irevocabile a Tribunalului Hunedoara nr. 194/R/2011 din 15 februarie 2010.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

Alba Iulia a reținut, în esență, că decizia prin care s-a soluționat

contestația în anulare împotriva deciziei instanței de recurs este irevocabilă

întrucât, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea

pronunțată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată, iar dreptul de apel există numai în privința hotărârilor de fond

prevăzute la art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

a formulat recurs contestatorul C.A.

Recurentul a invocat strict enunțiativ

art. 304 punctele 4-9 C. proc. civ., arătând că Judecătoria Deva nu a respectat

și aplicat dispozițiile art. 723 alin. (1), ale art. 155 alin. (1) și alin. (2)

coroborat cu art. 242 pct. 2 C. proc. civ., neluând în considerare actele

depuse în dosar, iar Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunțat asupra contestației

în anulare.

Cu privire la inadmisibilitatea

apelului, recurentul a arătat că instanța de apel trebuia să se pronunțe în

baza dispozițiilor art. 723 alin. (1) și ale art. 84 C. proc. civ.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată următoarele:

Este de observat că recurentul a tăcut

trimitere la prima instanță, nesocotind că esența recursului constă în faptul

că privește exclusiv ipoteza nelegalitătii soluției pronunțate de către

instanța de apel, astfel cum rezultă, rară echivoc, din prevederile art. 304

alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cum în motivarea cererii

de recurs s-a tăcut trimitere și la probele administrate, recurentul nu a

cunoscut împrejurarea că acestea nu mai pot constitui motive de recurs spre a

permite examinarea deciziei atacate prin prisma lor, întrucât au fost expres

abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Intimata, prin întâmpinare, a invocat

excepția inadmisibilității recursului pe care Înalta Curte o va admite pentru

următoarele considerente:

Inadmisibilitatea unei căi de atac

poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părți

pentru valorificarea drepturilor și apărarea intereselor lor, fie nu este

prevăzut de dispozițiile legale a fi exercitat în anumite situații, fie, deși

este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite anumite

condiții privind momentul la care acesta poate fi declanșat.

Împotriva hotărârilor judecătorești se

pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la

care nu se derogă.

Recurentul a declarat recurs împotriva

apelului respins ca inadmisibil, întrucât a fost promovat împotriva unei

decizii irevocabile, nu definitive.

Or, potrivit dispozițiilor art. 299

alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 377 alin. (1) din același

cod, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Așadar, o hotărâre irevocabilă nu este

susceptibilă de a fi atacată cu apel, concluzie ce derivă din regula unicității

dreptului de a folosi o cale de atac.

Mai mult, în pricina de față, având în

vedere că recursul formulat vizează apelul declarat împotriva soluției date

într-o contestație în anulare a unei decizii pronunțate într-un recurs, este

necesar de subliniat caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare a

recursului în cauză și din perspectiva dispozițiilor art. 320 alin. (3) C.

proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată.

In raport cu menționatele aspecte și

cu precitatele texte legale, este evident că, în prezenta pricină, recursul

formulat împotriva apelului ce a vizat o decizie irevocabilă, nicidecum,

definitivă se va respinge, deopotrivă, ca inadmisibil.

În consecință, Înalta Curte va admite

excepția invocată de intimată și va respinge ca inadmisibil recursul formulat

în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția.

Respinge

ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul C.A., împotriva deciziei

comerciale a Secției comerciale a Curții de Apel Alba Iulia nr. 47 din 25

mai2011.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2012.