ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2012

Asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 2544 din 18 mai 2009, Judecătoria Deva a admis excepția netimbrării acțiunii și a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta T.B.I.C. SA București. Prin decizia nr. 269/R/2010 din 5 martie 2010, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul C.A., împotriva sentinței civile a Judecătoriei Deva nr. 2544 din 18 mai 2009. Prin decizia nr. 194/R/2011 din 15 februarie 2010, irevocabilă, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată contestația în anulare introdusă de contestatorul C.A. împotriva deciziei Tribunalului Hunedoara nr. 269/R/2010 din 5 martie 2010. Prin decizia comercială nr. 47 din 25 mai 2011, Secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul C.A.

împotriva deciziei irevocabile a Tribunalului Hunedoara nr. 194/R/2011 din 15 februarie 2010. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut, în esență, că decizia prin care s-a soluționat contestația în anulare împotriva deciziei instanței de recurs este irevocabilă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar dreptul de apel există numai în privința hotărârilor de fond prevăzute la art. 282 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs contestatorul C.A. Recurentul a invocat strict enunțiativ art. 304 punctele 4-9 C. proc. civ., arătând că Judecătoria Deva nu a respectat și aplicat dispozițiile art. 723 alin. (1), ale art. 155 alin. (1) și alin. (2) coroborat cu art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., neluând în considerare actele depuse în dosar, iar Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunțat asupra contestației în anulare. Cu privire la inadmisibilitatea apelului, recurentul a arătat că instanța de apel trebuia să se pronunțe în baza dispozițiilor art. 723 alin. (1) și ale art. 84 C. proc. civ. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele: Este de observat că recurentul a tăcut trimitere la prima instanță, nesocotind că esența recursului constă în faptul că privește exclusiv ipoteza nelegalitătii soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, rară echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, cum în motivarea cererii de recurs s-a tăcut trimitere și la probele administrate, recurentul nu a cunoscut împrejurarea că acestea nu mai pot constitui motive de recurs spre a permite examinarea deciziei atacate prin prisma lor, întrucât au fost expres abrogate prin O.U.G.

nr. 138/2000. Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității recursului pe care Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Inadmisibilitatea unei căi de atac poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părți pentru valorificarea drepturilor și apărarea intereselor lor, fie nu este prevăzut de dispozițiile legale a fi exercitat în anumite situații, fie, deși este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite anumite condiții privind momentul la care acesta poate fi declanșat. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se derogă. Recurentul a declarat recurs împotriva apelului respins ca inadmisibil, întrucât a fost promovat împotriva unei decizii irevocabile, nu definitive.

Or, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 377 alin. (1) din același cod, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Așadar, o hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, concluzie ce derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Mai mult, în pricina de față, având în vedere că recursul formulat vizează apelul declarat împotriva soluției date într-o contestație în anulare a unei decizii pronunțate într-un recurs, este necesar de subliniat caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare a recursului în cauză și din perspectiva dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. In raport cu menționatele aspecte și cu precitatele texte legale, este evident că, în prezenta pricină, recursul formulat împotriva apelului ce a vizat o decizie irevocabilă, nicidecum, definitivă se va respinge, deopotrivă, ca inadmisibil. În consecință, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimată și va respinge ca inadmisibil recursul formulat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția. Respinge ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul C.A., împotriva deciziei comerciale a Secției comerciale a Curții de Apel Alba Iulia nr. 47 din 25 mai2011. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2012.