ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2019
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 6 ianuarie 2009, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să includă suma achitată lunar de 45 de RON în creditul acordat de către aceasta din urmă.
Prin sentința civilă nr. 1438/2009 din 26 martie 2009, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Prin sentința nr. 2041/CA/2009 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Hunedoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia în vederea soluționării conflictului.
Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, prin sentința comercială nr. 55/CC/2009 din 16 noiembrie 2009.
Prin sentința civilă nr. 3734 din 9 iunie 2010, Judecătoria Deva a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamant, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat recurs.
Prin decizia nr. 196/R/2011 din 15 februarie 2010, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și Fiscal a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei instanței de recurs, reclamantul a declarat apel.
Prin decizia comercială nr. 53/2011 din 15 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei nr. 196/R/2011 din 15 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și Fiscal.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, fără să indice motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, Înalte Curte reține următoarele:
Potrivit art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, "se timbrează cu 4 RON cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat".
În aplicarea acestui text de lege, instanța supremă constată că recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 53/2011 din 15 iunie 2011, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială a respins ca inadmisibil apelul său.
În aceste condiții, recurentul-reclamant trebuia să timbreze recursul său cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.
Prin citația comunicată la 26 august 2019, recurentului-reclamant i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON, până la termenul de judecată din 8 octombrie 2019.
Instanța supremă constată că la dosarul cauzei nu se află dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși în sarcina recurentului-reclamant subzista obligația de a face dovada achitării lor cel mai târziu la termenul de judecată din 8 octombrie 2019.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Pentru aceste motive, în temeiul art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din același act normativ, în sensul că va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei comerciale nr. 53/2011 din 15 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei comerciale nr. 53/2011 din 15 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2019.