ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 980/2012

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.T.L. I.F.N. SA, să fie obligată aceasta să calculeze suma achitată, iar valoarea penalităților să fie inclusă în creditul rambursat, deoarece s-a reținut ilegal că suma achitată lunar de 45 de lei să fie inclusă în creditul achitat, aceasta fiind ilegal reținută. Prin sentința civilă nr. 1438 din 26 martie 2009, Judecătoria Deva a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința nr. 2041/CA/2009 din 2 noiembrie 2009, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deva, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin sentința comercială nr. 55/CC din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deva. Judecătoria Deva, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința civilă nr. 3734 din 9 iunie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamant, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, iar Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 196/R din 15 februarie 2010, a respins ca tardiv recursul formulat de către reclamant. Împotriva deciziei sus evocate a formulat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 53 din 15 iunie 2011 a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamant. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul C.A., fără a indica motivele de nelegalitate astfel cum dispun cerințele art. 304 pct. C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut : Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurentul reclamant C.A. nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 24 februarie 2012 cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru de 4 lei și de a depune timbru judiciar (fila 6 dosar recurs). Prin cererea înaintată la dosarul cauzei la data de 24 februarie 2012, recurentul a transmis la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3 lei, precizând că urmează a depune diferența de taxă de 1 leu ulterior.

În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare a cererii de recurs, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 24 februarie 2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantul C.A., împotriva deciziei civile nr. 53 din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.