ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 980/2012

Asupra

recursului de față :

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Deva, reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.T.L.

I.F.N. SA, să fie obligată aceasta să calculeze suma achitată, iar valoarea

penalităților să fie inclusă în creditul rambursat, deoarece s-a reținut ilegal

că suma achitată lunar de 45 de lei să fie inclusă în creditul achitat, aceasta

fiind ilegal reținută.

Prin sentința civilă nr. 1438 din 26

martie 2009, Judecătoria Deva a admis excepția de necompetență materială a

Judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

nr. 2041/CA/2009 din 2 noiembrie 2009, și-a declinat competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deva, a constatat ivit conflict negativ de

competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia, în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Prin sentința comercială nr. 55/CC din

16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deva.

Judecătoria Deva, soluționând cauza în

primă instanță, prin sentința civilă nr. 3734 din 9 iunie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea formulată de

reclamant, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs, iar Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 196/R din 15 februarie 2010, a respins ca tardiv recursul formulat de către reclamant.

Împotriva deciziei sus evocate a

formulat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia

comercială nr. 53 din 15 iunie 2011 a respins ca inadmisibil apelul declarat de

reclamant.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul C.A., fără a indica motivele de nelegalitate astfel

cum dispun cerințele art. 304 pct. C. proc. civ., prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurată.

Ca

o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat

la art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare

excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că

invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor

excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut :

Articolul

1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru

prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt

supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către

instanță.

Potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

părții se anulează ca netimbrată.

Față

de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către

recurentul reclamant C.A. nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare

de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 24

februarie 2012 cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru de 4 lei și

de a depune timbru judiciar (fila 6 dosar recurs).

Prin

cererea înaintată la dosarul cauzei la data de 24 februarie 2012, recurentul a

transmis la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3

lei, precizând că urmează a depune diferența de taxă de 1 leu ulterior.

În

raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare a

cererii de recurs, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de

judecată din data de 24 februarie 2012, când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1

și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și să dispună anularea recursului

ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantul C.A., împotriva

deciziei civile nr. 53 din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.