ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Deva prin sentința civilă nr. 7/CC din 28 ianuarie 2010 a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara împotriva debitoarei SC T.D. SRL Deva în favoarea Tribunalului Hunedoara. Pentru a pronunța aceasta sentință, Judecătoria Deva a reținut că părțile au încheiat contractul nr. 37/2006, având ca obiect plata în rate a tarifului de utilizare și eliberare a rovinietelor și că debitoarea nu a achitat ratele 2 și 3 la scadentă, astfel că s-au calculat penalități de întârziere, conform art. 3 alin. (1) din contract. Analizând textele legale prevăzute de art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 84/2003 privind înființarea C.N.A.D.N.R. SA și ale art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reiese că sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. Art. 2 lit. b) din același act normativ prevede că sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Tribunalul Hunedoara prin sentința nr. 2197/CA/2009 a declinat competența de soluționare a cererii formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara în favoarea Judecătoriei Deva și a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia pentru soluționarea conflictului de competență ivit. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială prin sentința comercială, nr. 7/CC din 28 ianuarie 2010 a stabilit competența de soluționare a acțiunii reclamantei C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara în favoarea Judecătoriei Deva. Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe curtea de apel constată că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 4.895,66 lei pe calea somației de plată.

În mod greșit a interpretat judecătoria natura contractului încheiat între părți ca fiind contract administrativ, deoarece natura contractului este aceea a unui contract comercial de adeziune. Față de valoarea pretențiilor și de natura comercială a raporturilor juridice dintre părți, competența de soluționare a cauzei în primă instanță ar reveni, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Judecătoriei Deva. Aceeași instanță este competentă, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, să soluționeze, în primă instanță, prezenta cauză. Împotriva sentinței comerciale nr. 7/CC din 28 ianuarie 2010, pârâta SC T.D. SRL Deva a declarat recurs, care este nemotivat, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Recursul pârâtei este netimbrat. Pentru termenul de astăzi, recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a achita 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform dovezii aflată la fila 4 din dosar, obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte constatând că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa de timbru legal datorată, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula recursul pârâtei ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC T.D. SRL Deva împotriva sentinței comerciale nr. 7/CC din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.