ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Deva prin sentința civilă nr. 7/CC

din 28 ianuarie 2010 a declinat competența de soluționare a cererii formulate

de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara împotriva debitoarei SC T.D.

SRL Deva în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru

a pronunța aceasta sentință, Judecătoria Deva a reținut că părțile au încheiat

contractul nr. 37/2006, având ca obiect plata în rate a tarifului de utilizare

și eliberare a rovinietelor și că debitoarea nu a achitat ratele 2 și 3 la

scadentă, astfel că s-au calculat penalități de întârziere, conform art. 3 alin.

(1) din contract.

Analizând textele

legale prevăzute de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 84/2003 privind înființarea

C.N.A.D.N.R. SA și ale art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 reiese că sunt asimilate actelor administrative, în

sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au

ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile

publice. Art. 2 lit. b) din același act normativ prevede că sunt asimilate

autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept

privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt

autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Tribunalul Hunedoara

prin sentința nr. 2197/CA/2009 a declinat competența de soluționare a cererii

formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara în favoarea

Judecătoriei Deva și a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia pentru

soluționarea conflictului de competență ivit.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială prin sentința comercială, nr. 7/CC din 28 ianuarie

2010 a stabilit competența de soluționare a acțiunii reclamantei C.N.A.D.N.R.

prin D.R.D.P. Timișoara în favoarea Judecătoriei Deva.

Examinând conflictul

negativ de competență intervenit între cele două instanțe curtea de apel

constată că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de

4.895,66 lei pe calea somației de plată.

În mod greșit a interpretat

judecătoria natura contractului încheiat între părți ca fiind contract

administrativ, deoarece natura contractului este aceea a unui contract

comercial de adeziune.

Față de valoarea

pretențiilor și de natura comercială a raporturilor juridice dintre părți,

competența de soluționare a cauzei în primă instanță ar reveni, potrivit art. 1

pct. 1 C. proc. civ. Judecătoriei Deva.

Aceeași instanță este

competentă, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, să soluționeze, în

primă instanță, prezenta cauză.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 7/CC din 28 ianuarie 2010, pârâta SC T.D. SRL Deva a declarat

recurs, care este nemotivat, solicitând admiterea recursului, modificarea

sentinței și stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Recursul pârâtei este

netimbrat.

Pentru termenul de

astăzi, recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a achita 4 lei taxă

judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform dovezii aflată la fila

4 din dosar, obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a

îndeplinit-o.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte constatând că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit

obligația legală de a achita taxa de timbru legal datorată, cu aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, va anula recursul pârâtei ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de

pârâta SC T.D. SRL Deva împotriva sentinței comerciale nr. 7/CC din 28 ianuarie

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

18 martie 2010.