ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2716/2010

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 6005 din 10 noiembrie Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare și în consecință, a declinat

competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P.

Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC V. SRL în favoarea Curții de Apel

Oradea.

Pentru a

pronunța această soluție Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 octombrie 2009, C.N.A.D.N.R.

prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată,

obligarea debitoarei SC V. SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 288,00

Euro cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a

rețelei de drumuri naționale din România, rămase restante și 434,59 Euro

reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 15 octombrie 2009,

pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până

la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea

cererii se arată că debitoarea a încheiat contractul nr. 2618 din 29 august 2006,

având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cu număr de

înmatriculare prevăzute în anexa A, cuantumul acestora fiind de 576,00 Euro, cu

obligația achitării in 4 rate, iar debitoarea nu a achitat la datele scadente

ratele a 2 a și a 3-a.

Pentru rata a 2

a au fost calculate penalități de 227,23 Euro la care se adaugă contravaloarea

ratei a doua rămasă neachitată, respective 144,00 Euro, iar pentru ratat a 3 a

au fost calculate penalități în sumă de 207,36 Euro la care se adaugă

contravaloarea ratei a 3 a rămasă neachitată, respective 144,00 Euro, rezultând

un debit total de 722,59 Euro.

Conform art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea

ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul cauzei în

primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. S.A. este o persoană

juridică de drept privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o

autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b)

teza finală din Legea 554/2004.

Prin urmare,

având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță,

contractul încheiat de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui

contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Curtea de Apel

Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 32/CA

din 20 ianuarie 2010 a admis excepția de necompetență materială a Curții de

Apel Oradea, a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a

ordonanței de plată formulată de C.N.A.D.N.R. S.A în contradictoriu cu SC V. SRL,

în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de

competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că în speță, contractul nr. 2618 din 29

august 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. S.A este o

autoritate publică centrală, cerințele art. 2

lit.

c)

din

Legea nr. 554/2004 nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului

administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ

în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului

administrativ.

Contractul

privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale

are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială,care

în același timp este asimilată unei autorități publice, prin care societatea

comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în

favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge

la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Reglementând

obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004

prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ

este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare

încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de

încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului

administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situații,

principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității

interesului public.

Contractul

administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se

să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în

sensul acestei lege, anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în

funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune,

de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor

de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de

lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune),

achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care

pot fi expres prevăzute prin legi specială.

In speță, prin

demersul său judiciar C.N.A.D.N.R. S.A a solicitat în cadrul procedurii

ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC V. SRL la plata echivalent în lei

a sumei de a sumei de 288,00 Euro cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate

ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, rămase

restante și 434,59 Euro reprezentând penalități de întârziere calculate pentru

neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data

achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată, datorate conform

contractului nr. 2618 din 29 august 2006.

Cererea de

ordonanță de plată este formulată de C.N.A.D.N.R. S.A, în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (1)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Astfel fiind,

litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având

ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către

C.N., care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003,

„societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut".

Prin urmare,

raportat la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare

drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de

drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere

publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b)

din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor

cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2

lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a

somației de plată revenind judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte a

mai reținut

și-

faptul că reglementând

cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice, legiuitorul a

stabilit în mod expres, prin art. 51 alin.(3

1

) din Legea nr. 51/2006,

introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de

contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii

serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție

legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor

încheiate de autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța

supremă, chiar și pentru acele situații care nu pot fi strict circumscrise

cadrului juridic și instituțional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este

cazul în speță.

Astfel fiind, un

asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două

persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având

ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un

contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii

în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2

alin. (1)

lit. c)

teza a doua din

Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de

contencios administrativ.

In consecință,

având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei, privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. și pe

SC V. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 mai 2010.