ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6598

din 27 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare și în

consecință, a declinat competența de soluționare a cererii

formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea

SC B. SRL Satu Mare în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție,

Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 septembrie 2009,

C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii

ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B. SRL la plata

echivalentului în lei a sumei de 144,00 Euro cu titlu de debit reprezentând

rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri

naționale din România rămase restante, a sumei de 189,22 Euro

reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de

11 septembrie 2009, inclusiv, pentru neplata și în cuantumul stabilit a

debitului conform contractului și mai departe până la achitarea

integrală a debitului și a sumei de 11,23 Euro reprezentând

penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele

și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data

achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată

că debitoarea a încheiat contractul nr. 2532 din 20 iulie 2006, având ca

obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehicululele cu număr de

înmatriculare X, cuantumul acestora fiind de 576,00 Euro, cu obligația

achitării in 4 rate.

Se arată, de asemenea, ca

ratele a 2-a și a 3-a nu au fost achitate la datele scadente, fiind

achitate cu întârziere la datele de 26 octombrie 2006, 05 martie 2007, motiv

pentru care au fost calculate penalități de întârziere de 1,51 Euro

și respectiv 9,72 Euro.

Rata a 4-a nu a mai fost

achitată, motiv pentru care au fost calculate penalități e

întârziere până la data de 11 septembrie 2009 în sumă de 189,22 Euro

la care se adaugă contravaloarea ratei neachitată de 144,00 Euro,

rezultând un debit total de 344, 45 Euro.

Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.

119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea

ordonanței de plată revine instanței competente să judece

fondul cauzei în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept

privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică

centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza

finală din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere toate

aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță,

contractul încheiat de părți este unul de aderare, având

trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat

actului administrativ.

Curtea de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 59/

CA din 10 februarie 2010, a admis excepția de necompetență

materială a Curții de Apel Oradea, a declinat competența de

soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată

formulată de C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu SC B. SRL, în favoarea

Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de

competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

de Apel Oradea a reținut că, în speță, contractul nr. 2532

din 20 iulie 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei

pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R.

SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c)

din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat

actului administrativ care să atragă competența instanței

de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din

Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în

același timp este asimilată unei autorități publice, prin

care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a

rețelei de drumuri naționale.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

primă instanță în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin.

(2) și (3), că instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele

premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice

litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și

încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în

astfel de situații, principiul libertății contractuale este

subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin

art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege,

anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție

de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de

concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice),

executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public – privat

pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice, concesiune,

delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii

de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi

specială.

În speță, prin demersul

său judiciar C.N.A.D.N.R. SA a solicitat în cadrul procedurii

ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B. SRL la plata echivalent

în lei a sumei de a sumei de 144,00 Euro cu titlu de debit reprezentând rate

eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri

naționale din România, rămase restante, a sumei de 189,22 Euro

reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de

11 septembrie 2009 pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit

conform contractului și până la achitarea integrală a debitului

și 11,23 Euro reprezentând penalități de întârziere calculate

pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor

eșalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli

de judecată, datorate conform contractului nr. 2532 din 20 iulie 2006

Cererea de ordonanță de

plată este formulată de C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (l)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță.”

Astfel fiind, litigiul poartă

asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca

obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți

comerciale de către Compania Națională, care este, potrivit

statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate

comercială pe acțiuni, care își desfășoară

activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și,

în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică

de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim

de putere publică, asimilată unei autorități publice în

sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract

nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile

prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această

lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației

de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte a mai reținut și

faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități

publice, legiuitorul a stabilit în mod expres, prin art. 51 alin. (3

1

)

din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența

materială a instanței de contencios administrativ numai pentru

soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ - teritoriale

sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară

cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea,

modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum

și a celor privind acordarea de despăgubiri, soluționarea

tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator și utilizator,

inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii serviciilor prestate

realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție

legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a

sferei contractelor încheiate de autoritățile publice asimilate

actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în

același sens pronunțându-se și instanța supremă, chiar

și pentru acele situații care nu pot fi strict circumscrise cadrului

juridic și instituțional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este

cazul în speță.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice,

dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect

eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un

contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice

sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007

și ale art. 2 alin. (l) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru

a atrage competența instanței specializate de contencios

administrativ.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei, privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. și pe SC B.

SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.