ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4310/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6814 din 8 decembrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, împotriva debitorului S.I., în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 iulie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R S.A prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului S.I.

la plata echivalentului în lei a sumei de 67,50 Euro, plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante, precum și a sumei de 97,81 Euro plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate, calculate până la data de 05 iunie 2009 inclusiv și în continuare, până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că debitorul a încheiat contractul nr. 2282 din 13 aprilie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare, cuantumul rovinietei fiind de 90 Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Creditoarea a arătat ca debitorul nu a achitat a doua, treia și a patra rată, motiv pentru care au fost calculate penalități de întârziere până la data de 05 iunie 2009, la care se adaugă cuantumul ratelor neachitate, rezultând un debit total de 165,31 Euro. S-a mai arătat că, potrivit art. 3 alin. (1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra taxei total datorate, penalitățile putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. De asemenea, creditoarea a mai arătat că până la data formulării cererii debitul nu fost achitat, creanța fiind certă, lichidă, exigibilă și constatată printr-un act scris conform contractului.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele: Conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanțelor competente să judece fondul cauzei în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) teza a II- a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale, cum este creditoarea din prezenta cauză, se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. se poate adresa fie instanței de la domiciliul său, care, având în vedere că sediul creditoarei este în București, este Curtea de Apel București, sau, se poate adresa instanței domiciliul pârâtului, instanță care, în speță, este Curtea de Apel Oradea.

Astfel, întrucât art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de competență teritorială alternativă, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Oradea. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 97/CA/2010 - PI din 1 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu debitorul S.I., în favoarea Judecătoriei Satu Mare și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a reținut că, în speță, contractul nr. 2282 din 13 aprilie 2006, încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite. Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ, care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. C. proc. civ. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

Prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului S.I. la plata echivalentului în lei al sumei de 67,50 Euro, plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; - echivalentului în lei al sumei de 97,81 Euro plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate, calculate până la data de 05 iunie 2009 inclusiv și în continuare, până la data achitării acestora inclusiv.

Cererea de ordonanță de plată este formulată de direcția regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță." Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare. Astfel fiind, un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G.

nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. SA - prin D.R.D.P. Cluj și pe S.I., în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.