ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4310/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6814 din 8

decembrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Satu Mare și, în consecință, a declinat competența de soluționare

a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj,

împotriva debitorului S.I., în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție

Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 13 iulie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R S.A prin D.R.D.P.

Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea

debitorului S.I. la plata echivalentului în lei a sumei de 67,50 Euro, plătibil

la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării

tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de

utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante, precum și

a sumei de 97,81 Euro plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii

anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate

pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate,

calculate până la data de 05 iunie 2009 inclusiv și în continuare, până la data

achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că

debitorul a încheiat contractul nr. 2282 din 13 aprilie 2006, având ca obiect

eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare, cuantumul

rovinietei fiind de 90 Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Creditoarea a arătat ca debitorul nu

a achitat a doua, treia și a patra rată, motiv pentru care au fost calculate

penalități de întârziere până la data de 05 iunie 2009, la care se adaugă

cuantumul ratelor neachitate, rezultând un debit total de 165,31 Euro.

S-a mai arătat că, potrivit art. 3 alin.

(1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate

eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea

cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra taxei total datorate, penalitățile

putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

De asemenea, creditoarea a mai

arătat că până la data formulării cererii debitul nu fost achitat, creanța

fiind certă, lichidă, exigibilă și constatată printr-un act scris conform

contractului.

Analizând cu prioritate excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu, instanța

a reținut următoarele:

Conform art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 5/2001, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de

plată revine instanțelor competente să judece fondul cauzei în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat cu

capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în

sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) teza a

II-

a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor

administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de

persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale,

cum este creditoarea din prezenta cauză, se soluționează pe fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. se poate adresa fie instanței de la

domiciliul său, care, având în vedere că sediul creditoarei este în București, este

Curtea de Apel București, sau, se poate adresa instanței domiciliul pârâtului,

instanță care, în speță, este Curtea de Apel Oradea.

Astfel, întrucât art. 10 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de competență teritorială alternativă, instanța

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 97/CA/2010

- PI din 1 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de

Apel Oradea invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulată de C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu

cu debitorul S.I., în favoarea Judecătoriei Satu Mare și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a

reținut că, în speță, contractul nr. 2282 din 13 aprilie 2006, încheiat între

părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri

naționale și, deși C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică centrală, cerințele

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ, care să

atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei,

în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui

contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare

a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și

urm. C. proc. civ.

Înalta Curte, soluționând conflictul

negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8

alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

Prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R.

SA, prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată,

obligarea debitorului S.I. la plata echivalentului în lei al sumei de 67,50 Euro,

plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei

achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase

restante;

- echivalentului în lei al sumei de

97,81 Euro plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare

scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata

la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate, calculate până la

data de 05 iunie 2009 inclusiv și în continuare, până la data achitării

acestora inclusiv.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de direcția regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (1)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania

Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile

în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să

presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei

autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr.

554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt

aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din

această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată

revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție

publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul

prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1)

lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței

specializate de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. SA - prin D.R.D.P. Cluj și pe S.I., în

favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2010.