ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5334 din 21

octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a

judecătoriei și pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a

cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, în

contradictoriu cu K.G., în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție

Judecătoria Satu Mare a reținut că, prin cererea formulată, creditoarea

C.N.A.D.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței

de plată, obligarea debitorului K.G. la plata echivalentului în lei a sumei de

697,50 Euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de BNR, valabil

pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând rate

eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România, echivalentului în lei a sumei de 991,15 Euro plătibil la cursul de

schimb al BNR valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 15 aprilie 2009 și, în continuare, până la achitarea integrală

a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a mai arătat

că debitorul a încheiat contractul nr. 2183 din 11 martie 2006, având ca obiect

eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr., cuantumul rovinietelor

fiind de 930 Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de

plată revine instanței competente să judece fondul cauzei, în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat,

cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în

sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere toate

aceste aspecte, judecătoria a apreciat că, în cauză, contractul încheiat de

părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care,

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este

asimilat actului administrativ.

Învestită prin declinare, Curtea de

Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 11/CA/2010 din 13 ianuarie 2010 a admis excepția de necompetență materială,

a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Satu

Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Oradea a reținut că, în pricina de față, între părți, a fost încheiat

contractul cu nr. 2183/2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate

publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt

îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în

temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel a mai apreciat că, în

cauză, contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de

drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o

societate comercială,care în același timp este asimilată unei autorități

publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Înalta Curte, ca instanță competentă

să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8

alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

În cauza de față, prin demersul său

judiciar, C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj a solicitat în cadrul procedurii

ordonanței de plată, obligarea debitorului K.G. la plata echivalent în lei a

sumei de 697,50 Euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de BNR,

valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând

rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România, echivalentului în lei a sumei de 991,15 Euro plătibil la cursul de

schimb al BNR valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 15 aprilie 2009 și, în continuare, până la achitarea

integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de D.R.D.P. Cluj în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (1)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Deci, litigiul în cauza de față

poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect

eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către

Compania Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Un asemenea contract este un

contract comercial, având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul

prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de

lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din

O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004

pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică,

asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora

le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c)

din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de

plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei,

privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj și K.G., în favoarea Judecătorie

Satu-Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.