ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4988/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 557 din 27 ianuarie 2010

Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și

pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate

de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C.,

în contradictoriu cu debitoarea SC V.C. SRL, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această

soluție Judecătoria Satu Mare a reținut că, prin cererea formulată, creditoarea

C.N.A.D.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a solicitat, în

cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC V.C. SRL la plata

echivalentului în lei a sumei de 232,50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei

comunicat de Banca Naționala a României., valabil pentru ultima zi din luna anterioară

datei achitării tarifului reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare

a rețelei de drumuri naționale din România, echivalentului în lei a sumei de 332,71

euro plătibil la cursul de schimb al Băncii Naționale a României valabil în ziua

achitării acestuia, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data

de 30 noiembrie 2009 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului,

cu cheltuieli de judecată.

S-a mai reținut că debitoare

a încheiat contractul din 23 octombrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor

pentru autovehiculul cu nr. BB, cuantumul rovinietelor fiind de 930 euro, cu obligația

achitării în 4 rate.

Conform art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea

ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul cauzei, în primă

instanță.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept

privat, cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală,

în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Teza finală din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în

vedere toate aceste aspecte, judecătoria a apreciat că, în cauză, contractul încheiat

de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care,

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat

actului administrativ.

Învestită prin declinare,

Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 193/CA/2010 din 19 mai 2010 a admis excepția de necompetență materială,

a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Satu Mare

și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Oradea a reținut că, în pricina de față, între părți, a fost încheiat

contractul din 23 octombrie 2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate

publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor

de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și

nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul

art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel a mai apreciat

că, în cauză, contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei

de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate

comercială, care în același timp este asimilată unei autorități publice, prin care

societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale.

Înalta Curte, ca instanță

competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Judecătoriei Satu Mare. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut

în vedere considerentele în continuare arătate.

Reglementând obiectul

acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin

art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă

să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract

administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,

executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după

care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului

priorității interesului public.

Contractul administrativ

nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin

art. 2 lit. c), Teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv

a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată,

de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor

bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public

- privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune,

delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte

administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

În cauza de față, prin

demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri

Cluj a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei

SC V.C. SRL la plata echivalent în lei a sumei de 232,50 euro plătibil la cursul

de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima

zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând rate eșalonate ale

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, echivalentului

în lei a sumei de 332,71 euro plătibil la cursul de schimb al Băncii Naționale

a României valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 30 noiembrie 2009 și în continuare, până la achitarea

integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de ordonanță de

plată este formulată de Direcția Regională Drumuri și Poduri C. în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune

la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Deci, litigiul în cauza

de față poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca

obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către

Compania Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G.

nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Un asemenea contract este

un contract comercial, având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului,

astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice

sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007

și ale art. 2 alin. (1) lit. c) Teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage

competența instanței specializate de contencios administrativ.

Prin urmare, raportat

la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri

și în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată

unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004,

acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile

art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare

a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri C. și SC V.C. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.