ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4988/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 557 din 27 ianuarie 2010 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., în contradictoriu cu debitoarea SC V.C. SRL, în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Satu Mare a reținut că, prin cererea formulată, creditoarea C.N.A.D.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC V.C.

SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 232,50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Naționala a României., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, echivalentului în lei a sumei de 332,71 euro plătibil la cursul de schimb al Băncii Naționale a României valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată. S-a mai reținut că debitoare a încheiat contractul din 23 octombrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr. BB, cuantumul rovinietelor fiind de 930 euro, cu obligația achitării în 4 rate.

Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul cauzei, în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat, cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Teza finală din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, judecătoria a apreciat că, în cauză, contractul încheiat de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 193/CA/2010 din 19 mai 2010 a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că, în pricina de față, între părți, a fost încheiat contractul din 23 octombrie 2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Curtea de Apel a mai apreciat că, în cauză, contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în același timp este asimilată unei autorități publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), Teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

În cauza de față, prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC V.C. SRL la plata echivalent în lei a sumei de 232,50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, echivalentului în lei a sumei de 332,71 euro plătibil la cursul de schimb al Băncii Naționale a României valabil în ziua achitării acestuia, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de ordonanță de plată este formulată de Direcția Regională Drumuri și Poduri C. în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță". Deci, litigiul în cauza de față poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Un asemenea contract este un contract comercial, având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) Teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ.

Prin urmare, raportat la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. și SC V.C. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.