ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele
1.Circumstanțelecauzei.
Soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict
P
rin cererea adresată Judecătoriei Satu
Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a
solicitat, în contradictoriu cu SC Exclusiv LV SRL Satu Mare, emiterea unei
ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea pârâtei la plata
echivalentului în lei a sumei de 102,00 Euro, plătibil la cursul de schimb al
B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului,
reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri
naționale din România rămase restante; echivalentul în lei a sumei de 134,46
Euro, plătibil la cursul de schimb al Băncii Naționale a României valabil pentru
ultima zi a lunii anterioare scandeței ratei, reprezentând penalități de
întârziere, inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit
conform contractului, până la achitarea integrală a debitului, echivalentul în
lei a sumei de 20,88 Euro, plătibil la cursul de schimb al Băncii Naționale a
României valabil pentru ultima zi alunii anterioare scadenței ratei,
reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și
în cuantumului stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora,
precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii,
reclamanta a arătat că a încheiat contractul nr. 231 din 30 martie 2006, având
ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la
contract. Cuantumul rovinietei a fost de 204, 00 Euro, cu obligația achitării
în patru rate.
Judecătoria Satu Mare,
prin sentința civilă nr. 1552 din 05 martie 2010, a admis excepția
necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
La pronunțarea acestei
hotărâri, instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat între părți are
trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ și
conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii
se soluționează pe fond de Secțiile de contencios administrativ ale curților de
apel, având în vedere și faptul că, în cauză, reclamanta este asimilată
autorităților publice centrale.
Investită cu
soluționarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201/CA/ din 02 iunie 2010, a
admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării
cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că natura juridică a
contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri
naționale are natura unui contract comercial încheiat între o autoritate
publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale
o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Totodată, a constatat
existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă
să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus
judecății.
Stabilirea
instanței competente să soluționeze cauza de față
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art.
22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu
obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
În speță, obiectul
sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței
privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001
privind procedura somației de plată.
În conformitate cu art.
2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la
instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
În speță, obiectul
somației îl formează obligații contractuale neonorate de pârâtă, potrivit
Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind
introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier,
care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de
utilizare.
Rezultă că un asemenea
contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea
eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare
pentru autovehiculele deținute, astfel cum reiese din conținutul clauzelor
contractului și din prevederile O.G. nr.15/2002.
În cauză nu poate fi
vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)
lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările
ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G.
nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare
a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a
tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
Contractul în litigiu
fiind unul de natură comercială, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2
alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a)
și art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
In consecință, în
raport de considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta
Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția
Regională de Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu pârâta E.L.V. SRL Satu
Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 15 iulie 2010.