ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7065 din 15 decembrie
2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Satu Mare și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate
de creditoarea Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu SC
B.M. SRL, în favoarea Curții de Apel Oradea.
Pentru a pronunța această
soluție, Judecătoria Satu Mare a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul
acestei instanțe la data de 26 noiembrie 2009, C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională
Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea
debitoarei SC B.M. SRL la plata echivalentului în RON a sumei de 360,43 euro reprezentând
penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit
a ratelor eșalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se
arată că debitoarea a încheiat contractul din 14 septembrie 2006, având ca obiect
eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul
rovinietelor fiind de 432 euro, cu obligația achitării în 4 rate.
Conform art. 5 alin.
(1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea
ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul cauzei în primă
instanță.
Potrivit dispozițiilor
art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept
privat: cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală,
în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, având în
vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță, contractul încheiat
de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care,
potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat
actului administrativ.
Curtea de Apel Oradea,
secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 111/CA/2010-PI
din 01 martie 2010 a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea,
a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată
formulată de C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în
contradictoriu cu SC B.M. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând
ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea de Apel Oradea a reținut că, în speță, contractul din 14 septembrie 2006
încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei
de drumuri naționale și deși Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj este o autoritate
publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu
are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor
de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și
nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă
competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul
art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea
rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract
comercial, încheiat între o societate comercială, care în același timp este asimilată
unei autorități publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă
de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Înalta Curte, soluționând
conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,
va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei
Satu Mare.
Pentru a ajunge la această
soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Reglementând obiectul
acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin
art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă
să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract
administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,
executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după
care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului
priorității interesului public.
Contractul administrativ
nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin
art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite
contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv
a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată,
de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor
bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public
– privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune,
delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte
administrative care pot fi expres prevăzute prin legi specială.
În speță, prin demersul
său judiciar C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a
solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B.M.
SRL la plata echivalent în RON a sumei de 360,43 euro reprezentând penalități de
întârziere, datorate conform contractului din 14 septembrie 2006.
Cererea de ordonanță de
plată este formulată de Direcția Regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor
O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor
de plată rezultate din contracte comerciale.
Potrivit art. 5 alin.
(1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune
la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.”
Astfel fiind, litigiul
poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea
rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către C.N.A.D.N.R. SA, care
este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate
comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile
române și cu prezentul statut”.
Prin urmare, raportat
la obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în
condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată
să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități
publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract
nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile
art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare
a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu Mare.
În consecință, având în
vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.
(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,
în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri
și Poduri Cluj, și pe SC B.M. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi
7
octombrie 2010.