ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2115/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 4929 din 9 octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetenței materiale a judecătoriei și pe cale de consecință,

a declinat competența de soluționare a cererii formulate către creditoarea

C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj,, în contradictoriu cu SC A.R. SRL Satu Mare

în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru

a pronunța această soluție Judecătoria Satu Mare a

reținut că prin cererea formulată creditoarea C.N.A.D.N.R. SA

prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de

plată, obligarea debitoarei SC C.M. SA la plata echivalentului în lei a

sumei de 59,18 Euro reprezentând penalități de întârziere calculate

pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor

eșalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu

cheltuieli de judecată.

S-a

mai arătat că debitoarea a încheiat contractul nr. 2474 din 22 iunie

2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în

anexele la contract, cuantumul rovinietelor fiind de 576,00 Euro, cu

obligația achitării in 4 rate.

Conform

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența

soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată

revine instanței competente să judece fondul cauzei, în primă

instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o

persoană juridică de drept privat, cu capital integral de stat, fiind

astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art.

2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Prin

urmare, instanța a apreciat că, în cauză, contractul încheiat de

părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract

administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 224/CA/2009-PI din 7 decembrie 2009 a admis excepția de necompetență materială a Curții de apel, a declinat

competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de

plată formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, în

contradictoriu cu SC A.R. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu

Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că, în cauză,

contractul nr. 2474 din 22 iunie 2006 încheiat între părți, are ca

obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale

și deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală,

cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel,

contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice

și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un

contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea

cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Curtea

de Apel a mai apreciat că, în cauză, contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în

același timp este asimilată unei autorități publice, prin

care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a

rețelei de drumuri naționale.

Înalta

Curte, ca instanță competentă să soluționeze

conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru

a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere

considerentele în continuare arătate.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8

alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele

premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice

litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și

încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în

astfel de situații, principiul libertății contractuale este

subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin

art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege,

anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție

de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de

concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice),

executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public – privat

pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune,

delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii

de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

Prin demersul său judiciar C.N.A.D.N.R.

SA prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de

plată, obligarea SC A.R. SRL Satu Mare la plata echivalent în lei a sumei

de 59,18 Euro reprezentând penalități de întârziere, datorate conform

contractului nr. 2474 din 22 iunie 2006.

Cererea de ordonanță de

plată este formulată de Direcția Regională Drumuri și

Poduri Cluj, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (l)

din

O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a

prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță."

Deci,

litigiul în cauza de față poartă asupra executării

obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către

Compania Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut

în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni,

care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române

și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare

drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o

persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un

serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei

autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor

cărora le sunt aplicabile prevederile art.8 alin. (2), coroborate cu art. 2

lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de

emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are în vedere și

faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de

utilități publice, legiuitorul a stabilit, în mod expres, prin art. 51

alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008,

competența materială a instanței de contencios administrativ

numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de

dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de

utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea,

încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare

a gestiunii; precum și a celor privind acordarea de despăgubiri,

soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator

și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii

serviciilor prestate, realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție

legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a

sferei contractelor încheiate de autoritățile publice asimilate

actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în

același sens pronunțându-se și instanța supremă.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice,

dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect

eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un

contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice

sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007

și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru

a atrage competența instanței specializate de contencios

administrativ.

Un argument în plus, în sensul celor

reținute îl reprezintă și faptul că la data de 15 februarie

2010 în ședința plenului judecătorilor Secției de

contencios administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție

de principiu pentru unificarea practicii:

„Cererea de ordonanță de

plată formulată de o direcție a C.N.A.D.N.R. SA împotriva unei

societăți comerciale, debitoare în baza unui contract, prin care Compania

se obligă că elibereze roviniete pentru autovehicule în schimbul

prețului plătit de societate, este de competența instanței

de drept comun, iar nu de competența instanței specializate de contencios

administrativ”.

Soluția adoptată a fost luată

în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației

în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare

să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a

principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul

jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a

dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență

(CEDO Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României

(nr. 1), § 39-40.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj și

SC A.R. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.