ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2117/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5053 din 13

octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetenței materiale a judecătoriei și pe cale de consecință,

a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către

creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC

I. SRL în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție

Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea formulată, creditoarea

C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii

ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC I. SRL la plata

echivalentului în lei a sumei de 54,43 Euro reprezentând penalități

de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul

stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora

inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

S-a mai arătat că debitoarea a

încheiat contractul nr. 2488 din 30 iunie 2006, având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul

rovinietelor fiind de 1500 Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.

119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea

ordonanței de plată revine instanței competente să judece

fondul cauzei, în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. este o persoană juridică de drept

privat, cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică

centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală

din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere toate aceste

aspecte, instanța a apreciat că, în cauză, contractul încheiat

de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract

administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Curtea de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 256/CA/2009-PI

din 14 decembrie 2009 a admis excepția de necompetență

materială a Curții de Apel Oradea, a declinat competența de

soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată

formulată de C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj în contradictoriu cu SC I.

SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul

negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Oradea a reținut că, în cauză, contractul nr. 2488 din 30

iunie 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei

pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R.

este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat

actului administrativ care să atragă competența instanței

de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din

Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel a mai apreciat că, în

cauză, contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea

rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial,

încheiat între o societate comercială, care în același timp este

asimilată unei autorități publice, prin care societatea

comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de

drumuri naționale.

Înalta Curte, ca instanță competentă

să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8

alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele

premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice

litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și

încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în

astfel de situații, principiul libertății contractuale este

subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit

de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2

lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de

obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de

concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice),

executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public – privat

pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune,

delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii

de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

În cauză, prin demersul său

judiciar creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat în cadrul

procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC I. SRL la

plata echivalent în lei a sumei de 54,43 Euro reprezentând penalități

de întârziere, datorate conform contractului nr. 2488 din 30 iunie 2006.

Cererea de ordonanță de

plată este formulată de D.R.D.P. Cluj în temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (l)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța

de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect

eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de

către Compania Națională, care este, potrivit statului său,

prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe

acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare

drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o

persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un

serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei

autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor

cărora le sunt aplicabile prevederile art.8 alin. (2), coroborate cu art. 2

lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de

emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are în vedere și faptul

că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de

utilități publice, legiuitorul a stabilit, în mod expres, prin art. 51

alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008,

competența materială a instanței de contencios administrativ

numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de

dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de

utilități publice și operatori în legătură cu

atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor

de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de

despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii

serviciilor prestate, realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție

legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a

sferei contractelor încheiate de autoritățile publice asimilate

actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în

același sens pronunțându-se și instanța supremă.

Astfel fiind, un asemenea contract este

un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect

eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un

contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice

sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007

și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru

a atrage competența instanței specializate de contencios

administrativ.

Un argument în plus, în sensul celor reținute

îl reprezintă și faptul că la data de 15 februarie 2010 în

ședința plenului judecătorilor Secției contencios

administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție

de principiu pentru unificarea practicii:

„Cererea de ordonanță de

plată formulată de o direcție regională a C.N.A.D.N.R. SA

împotriva unei societăți comerciale, debitoare în baza unui contract,

prin care Compania se obligă să elibereze roviniete pentru

autovehicule în schimbul prețului plătit de societate, este de

competența instanței de drept comun, iar nu de competența

instanței specializate de contencios administrativ”.

Soluția adoptată a fost luată

în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației

în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare

să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces

echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției

supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor

legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență

(CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României

(nr. 1), § 39-40).

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj și

pe SC I. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.