ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7231 din 18 decembrie

2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Satu Mare și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate

de creditoarea Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu C.S.,

în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această

soluție, Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe, C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat,

în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului C.S. la plata echivalentului

în RON a sumei de 334,08 euro reprezentând penalități de întârziere calculate pentru

neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării

acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se

arată că debitoarea a încheiat contractul din 19 iulie 2006, având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul rovinietelor

fiind de 576 euro, cu obligația achitării în 4 rate.

Conform art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea

ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul cauzei în primă

instanță.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept

privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală,

în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în

vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță, contractul încheiat

de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care,

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat

actului administrativ.

Curtea de Apel Oradea,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 85/CA/2010 din

24 februarie 2010 a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea,

a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată

formulată de C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în

contradictoriu cu C.S., în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul

negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Oradea a reținut că, în speță, contractul din 19 iulie 2006 încheiat

între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri

naționale și deși Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj este o autoritate publică

centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor

de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și

nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul

art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract

comercial, încheiat între o societate comercială, care în același timp este asimilată

unei autorități publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă

de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Reglementând obiectul

acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin

art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă

să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract

administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,

executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după

care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului

priorității interesului public.

Contractul administrativ

nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin

art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv

a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată,

de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor

bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat

pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare

de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative

care pot fi expres prevăzute prin legi specială.

În speță, prin demersul

său judiciar C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a

solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului C.S.

la plata echivalent în RON a sumei de 334,08 euro reprezentând penalități de întârziere,

datorate conform contractului din 19 iulie 2006.

Cererea de ordonanță de

plată este formulată de direcția regională a Direcția Regională Drumuri și Poduri

Cluj, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune

la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.”

Astfel fiind, litigiul

poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către C.N.A.D.N.R. SA, care

este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate

comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile

române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat

la obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată

să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități

publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract

nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile

art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare

a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu Mare.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Cluj, și pe C.S., în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

7

octombrie 2010.