ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4187/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7231 din 18 decembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu C.S., în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului C.S.

la plata echivalentului în RON a sumei de 334,08 euro reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii se arată că debitoarea a încheiat contractul din 19 iulie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul rovinietelor fiind de 576 euro, cu obligația achitării în 4 rate. Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul cauzei în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță, contractul încheiat de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ. Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 85/CA/2010 din 24 februarie 2010 a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de C.N.A.D.N.R.

SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu C.S., în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că, în speță, contractul din 19 iulie 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în același timp este asimilată unei autorități publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi specială.

În speță, prin demersul său judiciar C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului C.S. la plata echivalent în RON a sumei de 334,08 euro reprezentând penalități de întârziere, datorate conform contractului din 19 iulie 2006. Cererea de ordonanță de plată este formulată de direcția regională a Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către C.N.A.D.N.R.

SA, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”. Prin urmare, raportat la obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu Mare.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, și pe C.S., în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.