ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

de instanțele aflate în conflict

1.1. Prin cererea adresată

Judecătoriei Satu Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N.Z. SRL, emiterea unei

ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului

în RON a sumei de 232,50 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru

ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, reprezentând rate eșalonate

ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante;

echivalentul în RON a sumei de 368,28 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R.,

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități

de întârziere, inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit conform

contractului, până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a încheiat din 01 noiembrie 2006, având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract. Cuantumul rovinietei

a fost de 930,00 euro, cu obligația achitării în patru rate.

Judecătoria Satu Mare,

prin sentința civilă nr. 807 din 05 februarie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

La pronunțarea acestei

hotărâri, instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat între părți are trăsăturile

unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ și, conform art.

10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluționează

pe fond de secțiile de contencios administrativ ale Curților de apel, având în vedere

și faptul că, în cauză, reclamanta este asimilată autorităților publice centrale.

1.2. Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 173/CA din 05 mai 2010, a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că natura juridică a contractului privind

eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial încheiat între o autoritate publică și o societate comercială,

prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei

de drumuri naționale.

Totodată, a constatat

existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să

soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

competente să soluționeze cauza de față

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează

a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii.

În speță, obiectul sesizării

instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația

de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somației de plată.

În conformitate cu

art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun

la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În speță, obiectul somației

îl formează obligații contractuale neonorate de pârâtă, potrivit contractului încheiat

în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare

a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4

rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Rezultă că un asemenea

contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării

rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele

deținute, astfel cum reiese din conținutul clauzelor contractului și din prevederile

O.G. nr. 15/2002.

În cauză nu poate fi vorba

de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza

a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, din moment

ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare

la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii

de transport rutier.

Contractul în litigiu

fiind unul de natură comercială, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2

alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a)

și art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională

de Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu pârâta , în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.