ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict 1.1. Prin cererea adresată Judecătoriei Satu Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N.Z.

SRL, emiterea unei ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON a sumei de 232,50 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; echivalentul în RON a sumei de 368,28 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere, inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit conform contractului, până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat din 01 noiembrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract. Cuantumul rovinietei a fost de 930,00 euro, cu obligația achitării în patru rate. Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 807 din 05 februarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat între părți are trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ și, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ ale Curților de apel, având în vedere și faptul că, în cauză, reclamanta este asimilată autorităților publice centrale. 1.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 173/CA din 05 mai 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că natura juridică a contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății. 2. Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. În speță, obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. În conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. În speță, obiectul somației îl formează obligații contractuale neonorate de pârâtă, potrivit contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute, astfel cum reiese din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002. În cauză nu poate fi vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

Contractul în litigiu fiind unul de natură comercială, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj în contradictoriu cu pârâta , în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.