ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 22 iunie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL, emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în RON a sumei de 103,93 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu pârâta debitoare contractul din 18 martie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul acestora fiind de 1.788,00 euro, cu obligația achitării în patru rate. Creditoarea a arătat că debitorul nu a achitat a doua și a patra rată la datele scadente, acestea fiind achitate cu întârziere, motiv pentru care au fost calculate penalități de întârziere, rezultând un debit total de 103,93 euro. Prin sentința civilă nr. 455 din 12 ianuarie 2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale proprii, invocată din oficiu de către această instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat asimilată autorităților publice centrale, ale cărei direcții regionale nu au personalitate juridică, iar față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul care stă la baza cererilor de chemare în judecată formulate de creditorul C.N.A.D.N.R. SA este asimilat actului administrativ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revine în speță Curții de apel de la domiciliul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 113/CA/2010-PI, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată de Curte din oficiu, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că, în speță, contractul încheiat de către părți, în temeiul căruia s-a născut obligația în litigiu, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și, deci, nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că, în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Satu Mare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de ordonanță de plată formulată de către Direcția Regională Cluj a C.N.A.D.N.R. SA, cerere întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Prezentul litigiu poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unui debitor persoană juridică de drept privat de către C.N.A.D.N.R.

SA, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „ societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”. Din conținutul clauzelor contractului din 18 martie 2006 și din prevederile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România r ezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Obiectul contractului nu este punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice sau de servicii, aspecte de natură a atrage, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența instanței specializate de contencios administrativ. Un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice de drept privat, și având ca obiect eșalonarea tarifului de utilizare și eliberarea rovinietelor în schimbul prețului.

În aceste condiții, neputându-se reține calitatea specială a vreuneia din părți sau natura de contract administrativ a cauzei obligației în litigiu, aspecte care ar atrage competența specială a instanței de contencios administrativ, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor dreptului comun în materie, prevederi ce stabilesc competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei competentă teritorial. Față de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Satu Mare, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.