ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Satu Mare la 22 iunie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională

Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL,

emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata

echivalentului în RON a sumei de 103,93 euro plătibil la cursul de schimb al zilei

comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării

tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare

a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; obligarea pârâtei la

plata de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru

judiciar.

În motivarea cererii creditoarea

a arătat că a încheiat cu pârâta debitoare contractul din 18 martie 2006 având ca

obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract,

cuantumul acestora fiind de 1.788,00 euro, cu obligația achitării în patru rate.

Creditoarea a arătat că debitorul nu a achitat a doua și a patra rată la datele

scadente, acestea fiind achitate cu întârziere, motiv pentru care au fost calculate

penalități de întârziere, rezultând un debit total de 103,93 euro.

Prin sentința civilă nr.

455 din 12 ianuarie 2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale

proprii, invocată din oficiu de către această instanță și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Satu Mare a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat asimilată

autorităților publice centrale, ale cărei direcții regionale nu au personalitate

juridică, iar față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

contractul care stă la baza cererilor de chemare în judecată formulate de creditorul

C.N.A.D.N.R. SA este asimilat actului administrativ.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 10 alin (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competența materială

de soluționare a cauzei revine în speță Curții de apel de la domiciliul pârâtului.

Prin sentința civilă

nr. 113/CA/2010-PI, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată

de Curte din oficiu, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a arătat că, în speță, contractul încheiat de către părți, în temeiul căruia

s-a născut obligația în litigiu, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor

publice și nici achizițiile publice și, deci, nu poate fi calificat ca un contract

asimilat actului administrativ de natură a atrage competența instanței de contencios

administrativ în soluționarea cauzei în temeiul art. 10 din Legea contenciosului

administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract

comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care

autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul

art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a decis înaintarea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Curtea va constata că, în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei

Satu Mare.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de ordonanță

de plată formulată de către Direcția Regională Cluj a

C.N.A.D.N.R.

SA, cerere întemeiată pe

prevederile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

comerciale.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță.”

Prezentul litigiu poartă

asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unui debitor persoană juridică de drept privat de către

C.N.A.D.N.R. SA, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G.

nr. 84/2003, „

societate comercială pe acțiuni, care își

desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Din conținutul clauzelor

contractului din 18 martie 2006 și din prevederile O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere

pe rețeaua de drumuri naționale din România r

ezultă că un asemenea contract

se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării

rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele

deținute.

Obiectul contractului

nu este

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile

publice

sau de servicii, aspecte de natură a atrage, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența instanței

specializate de contencios administrativ.

Un asemenea

contract

este

un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice de drept privat,

și având ca obiect eșalonarea tarifului de utilizare și eliberarea rovinietelor

în schimbul prețului.

În aceste condiții, neputându-se

reține calitatea specială a vreuneia din părți sau natura de contract administrativ

a cauzei obligației în litigiu, aspecte care ar atrage competența specială a instanței

de contencios administrativ, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor dreptului

comun în materie, prevederi ce stabilesc competența de soluționare a prezentei cereri

în favoarea judecătoriei competentă teritorial.

Față de argumentele expuse,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Satu Mare, soluționând conflictul

negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL, în

favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.