ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2010

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data

de 16 decembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R., prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC I.T. SA Satu Mare, solicitând

emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la

plata echivalentului în lei a sumei de 18,48 Euro, plătibil la cursul de schimb

al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei,

reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata în termenele și

cuantumul stabilite a ratelor eșalonate, până la data achitării acestora,

inclusiv, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 7 din 05 ianuarie 2010, Judecătoria Satu

Mare a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții

de Apel Oradea, reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a

din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în

judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative și,

cum autoritatea reclamantă este una centrală, devin aplicabile prevederile art.

10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 105/CA/2010 din 10 martie 2010, Curtea de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând

următoarele:

Contractul încheiat între părți are ca obiect eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România este o autoritate

publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt

îndeplinite.

Astfel, reține curtea de apel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

compe­tenta instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în

temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea

rețelei de drumuri naționale are, în opinia curții de apel, natura unui

contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autorita­tea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența conflictului negativ de competență,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul

litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză,

competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de

chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de

plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenționat,

„In cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor

depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate,

constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în

care se precizează suma și termenul de plată".

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din același act

normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

In speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale

neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din

O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a

infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4

rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G.

nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea

tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata

ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

In cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract

administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce

asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare

la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a

infrastructurii de transport rutier.

De altfel chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres

ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele

comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii

executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Fată de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract

de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de

dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale

art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită

în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta C.N.A.D.N.R., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în

contradictoriu cu pârâta SC I.T. SA Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu

Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.