ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la Judecătoria Satu Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R., prin Direcția
Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC BT. SRL
Satu Mare, solicitând emiterea unei somații de plată, prin care să se dispună
obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 144 Euro, plătibil
la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare
achitării tarifului, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a
rețelei de drumuri naționale din România rămase restante, 209,95 și 2,59 Euro
plătibile la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii
anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate
pentru neplata în termenele și cuantumul stabilite a debitelor, precum și a
cheltuielilor de judecată.
Prin sentința
nr. 559 din 27 ianuarie 2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepția
necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat
competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea,
reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,
contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulată de
C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative și, cum autoritatea
reclamantă este una centrală, devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1)
teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința
nr. 194/CA/2010 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială,
invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele:
Contractul
încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea
rețelei de drumuri naționale și, deși Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România este o autoritate publică centrală, cerințele
art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, reține
curtea de apel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un
contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de
contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea
contenciosului administrativ.
Contractul
privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale
are, în opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o
autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe
societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Constatând
existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea
soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând
cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere
dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine
Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, așa
cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul
acesteia îl constituie emiterea somației de plată, în condițiile O.G. nr. 5/2001
privind procedura somației de plată.
Conform art. 2
alin. (1) din actul normativ susmenționat, „Cererile privind somația de plată
se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă
instanță".
In speță,
obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare,
potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind
introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier,
care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de
utilizare.
Din conținutul
clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un
asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și
condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului
de utilizare pentru autovehiculele deținute.
În cauză,
deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul
dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu
modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la
care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu
au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea
plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de
transport rutier.
Față de cele
arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în
vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 2 alin. (1) din
O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportat la cele ale art.
1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în
favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și
Poduri Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC BT. SRL Satu Mare, în favoarea
Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.