ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3963/2010

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Judecătoria Satu Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R., prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC B.T.

SRL Satu Mare, solicitând emiterea unei somații de plată, prin care să se

dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 10,13

Euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii

anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate

pentru neplata în termenele și cuantumul stabilite a ratelor eșalonate, până la

data achitării acestora, inclusiv, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

nr. 92 din 06 ianuarie 2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea,

reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr.

554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată

formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative și, cum

autoritatea reclamantă este una centrală, devin aplicabile prevederile art. 10

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința

nr. 92/CA/2010 din 1 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială,

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele:

Contractul

încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea

rețelei de drumuri naționale și, deși Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România este o autoritate publică centrală, cerințele

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, reține

curtea de apel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un

contract asimilat actului administrativ care să atragă compe­tența instanței de

contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea

contenciosului administrativ.

Contractul

privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale

are, în opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o

autoritate publică și o societate comercială, prin care autorita­tea percepe

societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând

existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând

cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere

dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine

Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa

cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul

acesteia îl constituie emiterea somației de plată, în condițiile O.G. nr.

5/2001 privind procedura somației de plată.

Conform art. 2

alin. (1) din actul normativ susmenționat, „Cererile privind somația de plată

se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță".

In speță,

obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare,

potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier,

care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de

utilizare.

Din conținutul

clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și

condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului

de utilizare pentru autovehiculele deținute.

In cauză,

deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la

care se referă art.4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au

ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea

plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de

transport rutier. Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract

de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de

dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de

plată, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de

soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și

Poduri Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SRL Satu Mare, în favoarea

Judecătoriei Satu Mare

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.