ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Judecătoria Satu Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R., prin Direcția Regională
Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC O.V.I.T. SRL Satu
Mare, solicitând emiterea unei somații de plată, prin care să se dispună
obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 112,50 Euro,
plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare
achitării tarifului, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a
rețelei de drumuri naționale din România rămase restante, 179,99 Euro plătibil
la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare
scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata
în termenele și cuantumul stabilite a debitelor, precum și a cheltuielilor de
judecată.
Prin sentința nr. 806 din 05 februarie
2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a acestei
instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a
acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea, reținând că, potrivit art. 2 alin.
(1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza
cererilor de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate
actelor administrative și, cum autoritatea reclamantă este una centrală, devin
aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege.
Prin sentința nr. 147/CA/2010 din 7
aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată
din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Satu Mare, reținând, în esență, următoarele:
Contractul încheiat între părți are ca
obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și,
deși Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România este o
autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu
sunt îndeplinite.
Astfel, reține curtea de apel,
contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,
executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici
achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului
administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ
în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului
administrativ.
Contractul privind eliberarea
rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are, în opinia curții
de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și
o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o
taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Constatând existența conflictului
negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia,
potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că,
în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale
incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din chiar
conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie
emiterea somației de plată, în condițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura
somației de plată.
Conform art. 2 alin. (1) din actul
normativ susmenționat, „Cererile privind somația de plată se depun la instanța
competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".
In speță, obiectul cererii îl formează
obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat
în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de
utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea
achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conținutul clauzelor contractului și
din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie
pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării
rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru
autovehiculele deținute.
In cauză, deci, nu ne aflăm în
prezența unui contract administrativ în ' sensul dispozițiilor art. 2
alin. (1)
lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004
cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte,
la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă,
nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci
eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a
infrastructurii de transport rutier.
Față de cele arătate, cum în cauză
este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea
obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C.
proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea
Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în
contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.T. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei
Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
5 noiembrie 2010.