ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC O.V.I.T. SRL Satu Mare, solicitând emiterea unei somații de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 112,50 Euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare achitării tarifului, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante, 179,99 Euro plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata în termenele și cuantumul stabilite a debitelor, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 806 din 05 februarie 2010, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea, reținând că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative și, cum autoritatea reclamantă este una centrală, devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege.

Prin sentința nr. 147/CA/2010 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând, în esență, următoarele: Contractul încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, reține curtea de apel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă compe­tența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are, în opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autorita­tea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ. Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea somației de plată, în condițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Conform art. 2 alin. (1) din actul normativ susmenționat, „Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță". In speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

In cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în ' sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier. Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.T. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.