ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4550/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă

nr. 521 din 26 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale invocată

din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulate

de reclamanta C.N.A.D.N. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în

contradictoriu cu pârâta SC „V.C.” SRL Satu Mare având ca obiect emiterea unei somații

de plată în sensul obligării pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 187,50

euro, cu titlu de rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri

naționale, rămase restante, precum și a sumelor de 273,38 euro, reprezentând penalități

de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009, inclusiv și de 0,84 euro

reprezentând penalități de întârziere, până la data achitării.

În acest sens instanța

a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența

soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanțelor competente

să judece în fond cauza în primă instanță; de asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. c) teza II din Legea nr. 554/2004, contractul care stă la

baza acțiunii formulate la C.N.A.D.N., este asimilat actelor administrative, iar

în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. f) din aceiași lege, activitatea de soluționare

a acestor cereri constituie contencios administrativ.

Reținând și împrejurarea

că, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 47/2004, reclamanta este persoană juridică de drept privat asimilată

autorităților publice centrale, instanța a concluzionat că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ, iar

competența de soluționare a pricinii aparține, în consecință, curții de apel de

la sediul debitorului, care se găsește în Județul Satu Mare, respectiv Curtea de

Apel Oradea.

Primind cauza spre soluționare

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 129/CA din 24 martie 2010 a declinat, în favoarea Judecătoriei

Satu Mare competența materiala de soluționare a pricinii și constatând ivit un conflict

negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia cu motivarea că, deși reclamanta este o autoritate publică

centrală în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea

nr. 554/2004, în speță, contractul încheiat între părți, având ca obiect eliberarea

rovinietei pentru utilizarea de drumuri naționale nu se încadrează în categoria

de contracte prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ

pentru a atrage, incidența dispozițiilor art. 10 din această lege.

Pe cale de consecință,

s-a apreciat că, în baza prevederilor art. 158 C. proc. civ., raportate la cele

ale art. 1 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., se impune admiterea excepției de necompetență

a acestei instanțe și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale

incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă

din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie

emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

comerciale.

Conform art. 10 alin.

(1) din actul normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării

cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte

probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță

de plată, în care se precizează suma și termenul de plată".

De asemenea, potrivit

art. 5 alin. (1) din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului

se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

În speță, obiectul cererii

îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului

încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife

de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării

în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract

se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării

rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele

deținute.

În cauză, deci, nu ne

aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G.

nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului

de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel chiar O.U.G.

nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată,

vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare

măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din

astfel de contracte.

Față de cele arătate,

cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea

obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007,

raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei

va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind C.N.A.D.N. din România prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Cluj și SC „V.C.” SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.