ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3964/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Carei, reclamanta C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Satu Mare, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 622,18 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi neachitate, și a sumei de 135,34 lei, reprezentând penalități de întârziere, rezultând din executarea contractului nr. 775/2006 încheiat între părți, având ca obiect acordarea de către autoritatea reclamantă, în beneficiul societății pârâte, a dreptului de a utiliza terenul în suprafață de 17,7 mp, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la DN 1 F, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract.

Prin sentința nr. 157 din 21 ianuarie 2010, Judecătoria Cărei a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea, reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractul care stă la baza cererii de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. este asimilat actelor administrative și, cum autoritatea reclamantă este una centrală, devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 135/CA/2010 din 29 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cărei, reținând următoarele: Contractul încheiat între părți nu întrunește cerințele prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă autoritatea reclamantă, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, este o autoritate publică centrală. Astfel, reține curtea de apel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul încheiat între părți are, în opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului național. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ. Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Carei, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenționat, „In cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată". De asemenea, potrivit art. 5 alin.(1) din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță". In speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unor sume rezultând din executarea Contractului încheiat între părți în temeiul art. 46 alin. (5) din O.G.

nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, având ca obiect acordarea de către autoritatea reclamantă, în beneficiul societății pârâte, a dreptului de a utiliza o suprafață de teren, reprezentând zona drumului național, pentru amenajarea accesului la DN 1 F, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, conform art. 47 alin. (4) din același act normativ. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 43/1997 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru utilizarea și accesul în zona drumului public, în schimbul plății unor tarife, care se constituie ca venituri la dispoziția administratorului, pentru administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor publice.

În cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 46 alin. (5) și art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci simpla utilizare sau accesul în zona drumului public, în schimbul plății unor tarife stabilite prin contract. De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Cărei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.