ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6119 din 12

noiembrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Satu Mare și în consecință, a declinat competența de soluționare a

cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj,

împotriva debitoarei SC S.C. SRL Satu Mare, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție,

Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat instanței

ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să dispună obligarea debitoarei SC

S.C. SRL la plata: echivalentului în lei al sumei de 157,50 EURO, plătibil la

cursul de schimb al zilei comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi din luna

anterioară datei achitării tarifului [conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002,

alin. (1) si (2)], cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor

de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante;

echivalentul în lei al sumei de 230,58 EURO, plătibil la cursul de schimb al

BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei (pentru fiecare

rată în parte), reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de

05 iunie 2009, inclusiv, pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a

debitului conform contractului și mai departe până la achitarea integrală a

debitului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și

timbru judiciar.

În motivarea acțiunii creditoarea a

arătat că pârâta-debitoare a încheiat contractul nr. 2250 din 03 aprilie 2006,

având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu numărul de

înmatriculare. Cuantumul rovinietei a fost de 210,00 Euro, cu obligația achitării

în 4 rate. Ultimele 3 rate nu au mai fost achitate motiv pentru care au fost

calculate penalități de întârziere până la data de 05 iunie 2009: rata a 2-a -1068

zile întârziere în sumă de 84,11 Euro, rata a 3-a - 976 zile întârziere în sumă

de 76,86 Euro și rata a 4-a - 884 zile întârziere în sumă de 69,62 Euro, la

care se adaugă contravaloarea ratelor neachitate (52,50 Euro fiecare rată), rezultând

un debit total de 388,08 Euro.

Analizând cu prioritate excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu, instanța

a reținut următoarele:

Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea somației de

plată revine instanțelor competente să judece în fond cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat cu

capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în

sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) teza a

II-

a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative - inclusiv contractele asimilate actelor

administrative - emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de

persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale,

se soluționează în fond (în primă instanță) de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel.

În consecință, competența materială

privind soluționarea cererii în discuție aparține curților de apel.

S-a mai reținut de către instanță că

potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA

se poate adresa fie instanței de la domiciliul său, care, având în vedere că

sediul reclamantei este în București [a se vedea art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 84/2003 astfel cum a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 47/2004],

este Curtea de Apel București, sau, se poate adresa instanței domiciliul

pârâtului, instanță care, pentru pârâții cu domiciliul/sediul în județul Satu

Mare, este Curtea de Apel Oradea.

Astfel, s-a apreciat că art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de competență teritorială

alternativă, o instanță necompetentă putând să decline competența pentru

oricare dintre cele două curți de apel competente.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 133/CA/2010

- PI din 29 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de

Apel Oradea invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulată de C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu

debitoarea SC S.C. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

reținut că, în speță, contractul nr. 2250 din 3 aprilie 2006, încheiat între

părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri

naționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală,

cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ, care să

atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei,

în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui

contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare

a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și

urm. C. proc. civ.

Înalta Curte, soluționând conflictul

negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8

alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

Prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R.

SA, prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată,

obligarea debitoarei SC S.C. SRL Satu Mare la plata echivalentului în lei al

sumei de 157,50 EURO, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de BNR,

valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului (conform

art. 6 din O.G. nr. 15/2002, alin. (1) si (2 ), cu titlu de debit reprezentând

rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România rămase restante; echivalentul în lei al sumei de 230,58 EURO, plătibil

la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare

scadenței ratei (pentru fiecare rată în parte), reprezentând penalități de

întârziere calculate până la data de 05 iunie 2009, inclusiv, pentru neplata la

termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai

departe până la achitarea integrală a debitului.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de direcția regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (1)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania

Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile

în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să

presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei

autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr.

554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile

prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege,

competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind

Judecătoriei Satu-Mare.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție

publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul

prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1)

lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței

specializate de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei,

privind pe C.N.A.D.N.R. SA - prin D.R.D.P. Cluj și pe SC S.C. SRL Satu Mare, în

favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

octombrie 2010.