ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2010

Asupra conflictului de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Satu Mare, la data de 3 august 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P.

Cluj a chemat în judecată debitoarea SC L. SRL Satu Mare, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 45,00 EURO, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; plata echivalentului în lei a sumei de 65,68 EURO, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 24 iulie 2009, inclusiv, pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit conform contractului a debitului, și mai departe până la achitarea integrală a debitului precum și a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Prin Sentința civilă nr. 6388 din 20 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 7168/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu de instanță, și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ. La rândul ei și această instanță, prin sentința nr. 58/ CA din 10 februarie 2010 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele considerente: În speță, contractul nr. 35 din 25 mai 2006 încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R.

SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite. Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale ceea ce atrage competența de soluționare a judecătoriei având în vedere și valoarea litigiului.

Constatându-se ivit conflict negativ de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul litigiul este de competența Judecătoriei Satu Mare pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale . Conform art. 10 alin. ( 1) din actul normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, „ Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță ”. În speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier. De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010