ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2010

Asupra conflictului de competență de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Satu Mare, la data de 3 august 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P.

Cluj a chemat în judecată debitoarea SC L. SRL Satu Mare, solicitând emiterea

unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata

echivalentului în lei a sumei de 45,00 EURO, plătibil la cursul de schimb al

zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei

achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase

restante; plata echivalentului în lei a sumei de 65,68 EURO, plătibil la cursul

de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii

anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate

până la data de 24 iulie 2009, inclusiv, pentru neplata în termenele și în

cuantumul stabilit conform contractului a debitului, și mai departe până la

achitarea integrală a debitului precum și a cheltuielilor de judecată

reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Prin Sentința civilă nr. 6388 din 20

noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 7168/296/2009 al Judecătoriei Satu

Mare s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată

din oficiu de instanță, și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în

favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ.

La rândul ei și această instanță,

prin sentința nr. 58/ CA din 10 februarie 2010 și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele

considerente:

În speță, contractul nr. 35 din 25

mai 2006 încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o

autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu

sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în

temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui

contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale ceea ce atrage competența de

soluționare a judecătoriei având în vedere și valoarea litigiului.

Constatându-se ivit conflict negativ

de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul litigiul este de

competența Judecătoriei Satu Mare pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din chiar conținutul

cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei

ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007

privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale

.

Conform art. 10

alin. (

1) din actul

normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe

baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte

probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o

ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1)

din același act normativ,

„

Cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță

”.

În speță, obiectul cererii îl

formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului

încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor

tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede

posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea

contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea

eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare

pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne aflăm în

prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G.

nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare

a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a

tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007,

invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în

mod explicit

contractele comerciale,

având ca obiect

de reglementare

măsuri de combatere a întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate, cum în cauză

este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea

obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007,

raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a

cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului dintre C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj în favoarea Judecătoriei Satu

Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010