ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P.i Cluj a formulat o cerere de emitere a ordonanței de plată împotriva debitoarei SC H.D.T. SRL Satu Mare, solicitând instanței să emită o ordonanță de plată prin care să dispună obligarea debitoarei la plata următoarelor debite: - echivalentul în lei a sumei de 697, 50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; - echivalentul în lei a sumei de 1.004,75 euro plătibil la cursul de schimb al B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 14 mai 2009, inclusiv, pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai departe până la achitarea integrală a debitului. - cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 4901 din 09 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R.

sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași Lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contenciosul administrativ. Concluzionând, Judecătoria Satu Mare a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 Cod procedura civilă, competența materială privind soluționarea cererilor în discuție aparține Curții de Apel Oradea. La rândul său, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 250/CA/ PI din 14 decembrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de apel și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Totodată, constată ivit conflict negativ de competență și trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării cauzei.

Pronunțând această soluție, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a reținut că, natura juridică a contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale este aceea a unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în același timp este asimilată unei autorități publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G.

nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. În cauză, obiectul somației îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Astfel fiind, judecătoria a reținut în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier. În consecință, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența aparține judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe SC H.D.T. SRL Satu Mare și C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj, în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.