ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

C.N.A.D.N.R. prin

D.R.D.P. Cluj a formulat o cerere de emitere a ordonanței de plată împotriva

debitoarei SC "B.C." SRL, solicitând instanței să emită o ordonanță

de plată prin care să dispună obligarea debitoarei la plata următoarelor

debite:

- echivalentul în RON

a sumei de 157,50 euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de

B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului,

cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a

rețelei de drumuri naționale din România rămase restante;

- echivalentul în RON

a sumei de 229,87 euro plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru

ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei reprezentând penalități de

întârziere calculate până la data de 5 iunie 2009, inclusiv, pentru neplata la

termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai

departe până la achitarea integrală a debitului.

Judecătoria Satu

Mare, prin Sentința civilă nr. 4814 din 7 octombrie 2009, a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza

a II-a din Legea nr. 554/2004 contractele care stau la baza cererilor de

chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor

administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege,

activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contenciosul

administrativ.

Concluzionând,

Judecătoria Satu Mare a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct.

1 C. proc. civ., competența materială privind soluționarea cererilor în

discuție aparține Curții de Apel Oradea.

La rândul său, Curtea

de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 232/CA/2009-PI din 30 noiembrie 2009, a admis excepția

necompetenței materiale a Curții de apel și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Totodată, constată

ivit conflict negativ de competență și trimite dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării cauzei.

Pronunțând această

soluție, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a reținut că, natura juridică a contractului privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale este aceea a unui

contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în același timp

este asimilată unei autorități publice, prin care societatea comercială percepe

debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Având în vedere

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte

stabilește competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru

motivele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este

necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea

de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile

dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În cauză, obiectul

somației îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit

Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier,

care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de

utilizare.

Din conținutul

clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și

condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului

de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Astfel fiind,

judecătoria a reținut în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea

contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data

respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a

infrastructurii de transport rutier.

În consecință, este

vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în

raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C.

proc. civ., competența aparține judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC "B.C." SRL Satu Mare și

C.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2010.