ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 392/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2009, în dosarul cu nr. 1653/334/2009 al Judecătoriei Vatra Dornei, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Iași a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC T.T. SRL Teregova emiterea unei somați de plată, potrivit procedurii prevăzute de O.G..

nr. 5/2001, pentru următoarele sume: 1961,14 lei reprezentând contravaloare rate contractuale neachitate, conform contractului nr. 280 din 4 octombrie 2006 care are ca obiect achiziționarea rovinietelor cu plata în rate și 2111,76 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,15 % pe zi calculate conform art. 3 alin. (1) din contractul menționat, de la data scadenței obligației și până la data de 31 iulie 2009. În motivarea cererii se arată că debitoarea nu a achitat ratele 2 și 3 din contractul nr. 280 din 4 octombrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru autovehiculul înmatriculat sub nr. CS xx xxx, prevăzut în anexa nr. 2B la contract, rate care sunt scadente și a căror neachitare la termen incumbă penalități de întârziere contractuale.

Prin sentința civilă nr. 983 din 1 septembrie 2009 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin, reținându-se că în cauză este vorba despre un raport juridic de drept administrativ în care creditoarea este o autoritate publică în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, contractul de prestare a serviciilor publice încheiat cu debitoarea fiind un act administrativ asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din aceeași lege, deoarece are ca obiect dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății unui tarif. S-a reținut de asemenea art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 5/2001, potrivit căruia cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, competența aparținând tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Astfel sesizat, Tribunalul Caraș Severin, în ședința publică din 28 octombrie 2009, a invocat, la rândul său, din oficiu, excepția de necompetență materială, pronunțând sentința nr. 1223/2009, prin care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei și, constatând ivirea conflictului negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curții de Casație și Justiție, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., întrucât cele două instanțe în conflict nu se găsesc în circumscripția aceleiași curții de apel. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că litigiul privește o creanță de plată de natură comercială, rezultând din achiziționarea rovinietei în condițiile legi speciale, respectiv O.G. nr. 15/2002, astfel că în raport de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența aparține judecătoriei sediului debitoarei. În dosarul cu numărul de mai sus, Înalta Curte de Casație de Justiție a fost sesizată de Tribunalul Caraș Severin, care a reținut incidența prevederilor art. 21 și art. 22 C. proc. civ., pentru pronunțarea unui regulator de competență, în condițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ. Analizând cererea, se vor reține următoarele: Între reclamanta-creditoare C.N.A.D.N.R. SA – prin D.R.D.P. Iași și pârâta-debitoare SC T.T. SRL Teregova s-a încheiat contractul nr. 280/4 octombrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietei, odată cu plata de către beneficiar în patru rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru autovehiculul prevăzut în anexa nr. 2B la contract, înmatriculat sub nr. CS xx xxx. Pentru neachitarea ultimelor două rate din contract, creditoarea a inițiat procedura somației de plată, în vederea recuperării debitului și penalităților aferente.

În speță este vorba despre un contract administrativ încheiat între o societate comercială și o autoritate publică în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății unui tarif, acesta fiind reglementat prin dispoziții ale legii, de la care nu se poate deroga. Prin urmare, potrivit legii, plata taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri și eliberarea rovinietei care atestă acest lucru are caracter obligatoriu întrucât este prevăzută printr-o dispoziție a legii, astfel că, și contractul având ca obiect plata acestei taxe este unul de aderare, în care părțile nu pot negocia cuantumul sumei, din această perspectivă ele nesituându-se pe poziție de egalitate, creditoarea exprimându-și acordul de voință în calitate de autoritate publică.

Fiind un contract administrativ acesta este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și reținând dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 conform cărora cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță rezultă că, în speță, competența soluționării acțiunii aparține Tribunalului Caraș - Severin. În consecință, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cererii pentru somație de plată, în favoarea Tribunalului Caraș - Severin. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre creditoarea C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Iași și debitoarea SC T.T. SRL Teregova , în favoarea Tribunalului Caraș – Severin, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 3 februarie 2010.