ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 392/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

13 august 2009, în dosarul cu nr. 1653/334/2009 al Judecătoriei Vatra Dornei,

creditoarea C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Iași a solicitat în contradictoriu cu

debitoarea SC T.T. SRL Teregova emiterea unei somați de plată, potrivit

procedurii prevăzute de O.G.. nr. 5/2001, pentru următoarele sume: 1961,14 lei

reprezentând contravaloare rate contractuale neachitate, conform contractului nr.

280 din 4 octombrie 2006 care are ca obiect achiziționarea rovinietelor cu

plata în rate și 2111,76 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,15 % pe

zi calculate conform art. 3 alin. (1) din contractul menționat, de la data

scadenței obligației și până la data de 31 iulie 2009.

În motivarea cererii se arată că

debitoarea nu a achitat ratele 2 și 3 din contractul nr. 280 din 4 octombrie

2006, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru autovehiculul înmatriculat

sub nr. CS xx xxx, prevăzut în anexa nr. 2B la contract, rate care sunt

scadente și a căror neachitare la termen incumbă penalități de întârziere

contractuale.

Prin sentința civilă nr. 983 din 1

septembrie 2009 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Caraș Severin, reținându-se că în cauză este vorba despre un

raport juridic de drept administrativ în care creditoarea este o autoritate

publică în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, contractul de prestare a serviciilor

publice încheiat cu debitoarea fiind un act administrativ asimilat actului

administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din aceeași lege,

deoarece are ca obiect dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în

schimbul plății unui tarif.

S-a reținut de asemenea art. 2 alin.

(1) din O.G. nr. 5/2001, potrivit căruia cererile privind somația de plată se

depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art. 8 alin. (2)

din Legea contenciosului administrativ, competența aparținând tribunalului ca

instanță de contencios administrativ.

Astfel sesizat, Tribunalul Caraș

Severin, în ședința publică din 28 octombrie 2009, a invocat, la rândul său,

din oficiu, excepția de necompetență materială, pronunțând sentința nr. 1223/2009,

prin care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei și,

constatând ivirea conflictului negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei

Curții de Casație și Justiție, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

întrucât cele două instanțe în conflict nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curții de apel.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că litigiul privește o creanță de plată de

natură comercială, rezultând din achiziționarea rovinietei în condițiile legi

speciale, respectiv O.G. nr. 15/2002, astfel că în raport de art. 2 alin. (1)

din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența

aparține judecătoriei sediului debitoarei.

În dosarul cu numărul de

mai sus, Înalta Curte de Casație de Justiție a fost sesizată de Tribunalul

Caraș Severin, care a reținut incidența prevederilor art. 21 și art. 22 C.

proc. civ., pentru pronunțarea unui regulator de competență, în condițiile art.

22 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând cererea, se vor reține

următoarele:

Între reclamanta-creditoare C.N.A.D.N.R.

SA – prin D.R.D.P. Iași și pârâta-debitoare SC T.T. SRL Teregova s-a încheiat

contractul nr. 280/4 octombrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietei,

odată cu plata de către beneficiar în patru rate trimestriale egale, a

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru

autovehiculul prevăzut în anexa nr. 2B la contract, înmatriculat sub nr. CS xx xxx.

Pentru neachitarea ultimelor două rate

din contract, creditoarea a inițiat procedura somației de plată, în vederea

recuperării debitului și penalităților aferente.

În speță este vorba despre un contract

administrativ încheiat între o societate comercială și o autoritate publică în

sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având ca

obiect dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății

unui tarif, acesta fiind reglementat prin dispoziții ale legii, de la care nu

se poate deroga.

Prin urmare, potrivit legii, plata

taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri și eliberarea rovinietei care

atestă acest lucru are caracter obligatoriu întrucât este prevăzută printr-o

dispoziție a legii, astfel că, și contractul având ca obiect plata acestei taxe

este unul de aderare, în care părțile nu pot negocia cuantumul sumei, din

această perspectivă ele nesituându-se pe poziție de egalitate, creditoarea

exprimându-și acordul de voință în calitate de autoritate publică.

Fiind un contract administrativ acesta

este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 și reținând dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001

conform cărora cererile privind somația de plată se depun la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță rezultă că, în

speță, competența soluționării acțiunii aparține Tribunalului Caraș - Severin.

În consecință, în temeiul art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cererii pentru

somație de plată, în favoarea Tribunalului Caraș - Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a litigiului dintre creditoarea C.N.A.D.N.R. –

D.R.D.P. Iași

și debitoarea

SC T.T. SRL Teregova

, în

favoarea Tribunalului Caraș – Severin, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca instanță de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică

de la 3 februarie 2010.