ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3630/2010

Asupra conflictului de competență de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la

data de 27 octombrie 2009, creditoarea CN A.D.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, a

solicitat, in cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC M.

SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 150 euro, plătibil la cursul BNR

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu

de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de

drumuri naționale din România rămase restante, precum și a sumei de 225,90 euro

plătibil la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței

ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 25

septembrie 2009 inclusiv, pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit

a ratelor eșalonate, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii a arătat că

debitoarea a încheiat contractul din 11 august 2006, având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehiculele prevăzute in anexa din contract, cuantumul

rovinietelor fiind de 225 euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Creditoarea a susținut că debitoarea

a achitat la termen prima rata, rămânând neachitate a doua și a treia rată, cu

termene de scadență la 10 noiembrie 2006 și 10 februarie 2007. Pentru rata a

doua au fost calculate penalități de întârziere până la data de 25 septembrie 2009,

cuantumul acestora fiind de 118,13 euro, iar pentru rata a treia au fost

calculate penalități de întârziere până la aceeași dată, acestea fiind în

cuantum de 107,78 euro la care se adaugă contravaloarea celor două rate rămase

neachitate, rezultând un debit total de 375,90 euro.

S-a mai arătat că, potrivit art. 3 alin.

(1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate

eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea

cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra taxei totale datorate, penalitățile

putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

În drept s-au invocat dispozițiile

O.U.G. nr. 119/2007.

La data de 29 decembrie 2009,

creditoarea a formulat o precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să

își întemeieze cererea pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001.

Prin sentința civilă nr. 495 din 26

ianuarie 2010 Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, reținând în esență că în conformitate cu prevederile art.

10 alin. l teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de

drept privat asimilate autorităților publice centrale - cum este creditoarea

din prezenta cauză - se soluționează pe fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

La rândul ei Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 182 din 10

mai 2010.

Pentru a hotărî astfel această

instanță a reținut următoarele:

În speță, contractul din 11 august 2006

încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea

rețelei de drumuri naționale și deși CN A.D.R. SA este o autoritate publică

centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu

poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în

temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui

contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatându-se ivit conflict negativ

de competență cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă este

Judecătoria Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin.

(2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

În pricina de față, prin demersul

său judiciar creditoarea CN A.D.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat în

cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului SC M. SRL Satu

Mare la plata echivalentului în lei a sumei de 150 euro, platibil la cursul BNR

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu

de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de

drumuri naționale din România rămase restante, precum și reprezentând

penalități de întârziere datorate, precum și a sumei de 225,90 euro platibil la

cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei,

reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 25 septembrie 2009

inclusiv, pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor

eșalonate, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii a arătat că

debitoarea a încheiat contractul din 11 august 2006, având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehiculele prevăzute in anexa din contract, cuantumul

rovinietelor fiind de 225 euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de D.R.D.P. Cluj în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale și a O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somației de plată.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la

instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către CN A.D.R. SA,

care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003,

„societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată

unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004,

acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile

prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege,

competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind

Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are în vedere și faptul

că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice,

legiuitorul a stabilit, în mod expres, prin art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006,

introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de

contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata

contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție legislativă este de

natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de

autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța supremă.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție

publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul

prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit.

c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței

specializate de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă

instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe CN A.D.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, și SC M. SRL Satu Mare în

favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.