ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2010

Asupra conflictului de competență de

față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Satu Mare, la data de 26 octombrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R

SA prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată,

obligarea debitorului K.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 270,00

euro, plătibil la cursul B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare

datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase

restante, precum și a sumei de 405 euro plătibil la cursul B.N.R. valabil

pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de

întârziere calculate până la data de 25 septembrie 2009 inclusiv, pentru

neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că

debitoarea a încheiat contractul nr. 2577 din 15 august 2006, având ca obiect

eliberarea rovinietelor, cuantumul rovinietelor fiind de 405 euro, cu obligația

achitării in 4 rate.

Creditoarea a susținut că pârâtul

debitor a achitat la termen prima rata, rămânând neachitată rata a doua, cu

termen de scadență la data de 14 februarie 2007. Pentru rata a doua au fost

calculate penalități de întârziere până la data de 25 septembrie 2009, în sumă

de 211,82 euro, iar pentru rata a treia au fost calculate penalități până la

data de 25 septembrie 2009, în sumă de 119, 19 euro, la care se adaugă

contravaloarea celor două rate rămase neachitate, respectiv 135 euro și 135

euro, rezultând un debit total de 675 euro.

S-a mai arătat că, potrivit art. 3 alin.

(1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate

eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea

cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra taxei totale datorate, penalitățile

putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Prin sentința civilă nr. 1195 din 19

februarie 2010, Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, reținând, în esență, că în conformitate cu prevederile

art. 10 alin. (l) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de

drept privat asimilate autorităților publice centrale, cum este creditoarea din

prezenta cauză, se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel.

La rândul ei Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 217/CA/2010-PI

din 16 iunie 2010.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut următoarele:

În speță, contractul nr. 2577 din 15

august 2006, încheiat între părți, are ca obiect

eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și

deși C.

N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat

actului administrativ

care să atragă competența instanței de contencios

administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea

contenciosului administrativ.

Contractul

privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri

naționale are natura unui contract

comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin

care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de

drumuri naționale.

Constatându-se ivit conflict negativ

de competență cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă este

Judecătoria Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin.

(2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

În pricina de față, prin demersul

său judiciar creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj a solicitat în

cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului K.G. la plata echivalentului

în lei a sumei de 270,00 euro plătibil la cursul B.N.R. valabil pentru ultima

zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând

rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din

România rămase restante, precum și a sumei de 405 euro plătibil la cursul B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând

penalități de întârziere calculate până la data de 25 septembrie 2009 inclusiv,

pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că

debitoarea a încheiat contractul nr. 2557 din 15 august 2006, având ca obiect

eliberarea rovinietelor, cuantumul rovinietelor fiind de 405 euro, cu obligația

achitării in 4 rate.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de D.R.D.P. Cluj în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (l)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania

Națională, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul

său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică,

asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora

le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c)

din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de

plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are în vedere și faptul

că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice,

legiuitorul a stabilit, în mod expres, prin art. 51 alin. (3

1

) din

Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a

instanței de contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor

dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de

dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități

publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea,

modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a

celor privind acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii

contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din

neplata contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept

comun.

Această soluție legislativă este de

natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de

autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și instanța supremă.

Astfel fiind, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție

publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul

prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (l) lit.

c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței

specializate de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj și K.G. în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.