ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2010

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Satu Mare la 25 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat să se emită Ordonanță de plată

prin care debitoarea SC D.J. Carei SA Satu Mare să fie obligată la plata:

- echivalentului în lei a sumei de

1.296 Euro, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de

utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante;

- echivalentului în lei a sumei de

1.910,30 Euro, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de

15 martie 2009, inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit

conform contractului de debit și mai departe, până la achitarea integrală a

debitului;

- cheltuieli de judecată

reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

Motivându-și cererea, creditoarea a

arătat că pârâta-debitoare a încheiat contractul nr. 462 din 6 ianuarie 2006

având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele înmatriculate, în

cuantum de 1.728 Euro, cu obligația achitării în 4 rate.

A mai arătat creditoarea că

pârâta-debitoare a achitat la termen prima rată, rămânând neachitate

următoarele rate la care s-au calculat penalități de întârziere, rezultând un

debit total de 3206,30 Euro.

Prin sentința civilă nr. 6596 din 27

noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Judecătoria Satu Mare a reținut că, în conformitate cu dispozițiile

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor

privind emiterea ordonanței de plată revine instanțelor competente să judece în

fond cauza (în procedura de drept comun) în primă instanță.

De asemenea, s-a mai reținut că,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,

contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulate de

creditoarea C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit

art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, procedura de soluționare a acestor

cereri constituie contencios administrativ.

Judecătoria Satu Mare a mai reținut

că, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de

persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel. Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 47/2004, C.N.A.D.N.R. este persoană

juridică de drept privat asimilată autorităților publice centrale, direcțiile

regionale ale acesteia neavând personalitate juridică. De asemenea, s-au avut

în vedere și normele de competență stabilite prin art. 3 pct. I C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor legale

amintite, s-a concluzionat că, în cauză, competența materială aparține curților

de apel, reclamantul putându-se adresa fie instanței de la domiciliul său ori

celei de la domiciliul pârâtului.

Investită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 57/CA/2010 din 10 februarie 2010, a constatat

necompetența materială a curții de apel menționate și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Constatând ivit

conflictul negativ de competență a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut faptul că între părți a fost încheiat

contractul nr. 462 din 6 ianuarie 2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei

pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, contract care nu se încadrează

în prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, deși C.N.A.D.N.R. este o

autoritate publică centrală.

S-a mai reținut că amintitul

contract nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice și nici

achiziții publice pentru a putea fi asimilat unui act administrativ, care să

atragă competența de soluționare a instanței de contencios administrativ,

potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, soluționând conflictul

negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele arătate în continuare.

Reglementând obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8

alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui

contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea,

modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ,

având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este

definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art.

2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor,

respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

(realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de

administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public

(ex.parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice,

precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres

prevăzute prin legi speciale.

În speță, prin demersul său judiciar,

C.N.A.D.N.R. SA a solicitat emiterea unei somații de plată, prin care

debitoarea SC D.J. Carei S.A. să fie obligată la plata sumei de 3.206,30 Euro,

reprezentând contravaloarea ratelor restante pentru roviniete eliberate și

penalități de întârziere, datorate conform contractului nr. 462/2006.

Obiectul acestui contract l-a

constituit eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar în 4

rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri

naționale din România.

C.N.A.D.N.R. SA a fost înființată

prin reorganizarea RA A.N.D. conform O.U.G. nr. 84 din 18 septembrie 2003 ca

societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, având ca scop

gestionarea, dezvoltarea, administrarea și exploatarea pe principii comerciale

a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi și drumuri naționale

deținute în concesiune, pentru desfășurarea traficului rutier în condiții de

siguranță a circulației.

Prin urmare, raportat la obiectul

său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile

în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să

presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei

autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004,

acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile

prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege,

competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind

Judecătoriei Satu Mare , în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007

coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 și 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.,

raportat la natura comercială a litigiului și valoarea acestuia.

Cererea de ordonanță de plată este

formulată de Direcția Regională Cluj a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr.1 19/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la

instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

Astfel fiind, litigiul poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania

Națională, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003,

„societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

În consecință, un asemenea contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre

care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție

publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul

prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1)

lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței

specializate de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind D.R.D.P. Cluj și SC D.J. SA Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu

Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie

2010.