ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 25 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat să se emită Ordonanță de plată prin care debitoarea SC D.J. Carei SA Satu Mare să fie obligată la plata: - echivalentului în lei a sumei de 1.296 Euro, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; - echivalentului în lei a sumei de 1.910,30 Euro, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 15 martie 2009, inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit conform contractului de debit și mai departe, până la achitarea integrală a debitului; - cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

Motivându-și cererea, creditoarea a arătat că pârâta-debitoare a încheiat contractul nr. 462 din 6 ianuarie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele înmatriculate, în cuantum de 1.728 Euro, cu obligația achitării în 4 rate. A mai arătat creditoarea că pârâta-debitoare a achitat la termen prima rată, rămânând neachitate următoarele rate la care s-au calculat penalități de întârziere, rezultând un debit total de 3206,30 Euro. Prin sentința civilă nr. 6596 din 27 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Judecătoria Satu Mare a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanțelor competente să judece în fond cauza (în procedura de drept comun) în primă instanță. De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, procedura de soluționare a acestor cereri constituie contencios administrativ.

Judecătoria Satu Mare a mai reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 47/2004, C.N.A.D.N.R. este persoană juridică de drept privat asimilată autorităților publice centrale, direcțiile regionale ale acesteia neavând personalitate juridică.

De asemenea, s-au avut în vedere și normele de competență stabilite prin art. 3 pct. I C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor legale amintite, s-a concluzionat că, în cauză, competența materială aparține curților de apel, reclamantul putându-se adresa fie instanței de la domiciliul său ori celei de la domiciliul pârâtului. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 57/CA/2010 din 10 februarie 2010, a constatat necompetența materială a curții de apel menționate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut faptul că între părți a fost încheiat contractul nr. 462 din 6 ianuarie 2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, contract care nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, deși C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică centrală. S-a mai reținut că amintitul contract nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice și nici achiziții publice pentru a putea fi asimilat unui act administrativ, care să atragă competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele arătate în continuare. Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex.parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

În speță, prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA a solicitat emiterea unei somații de plată, prin care debitoarea SC D.J. Carei S.A. să fie obligată la plata sumei de 3.206,30 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor restante pentru roviniete eliberate și penalități de întârziere, datorate conform contractului nr. 462/2006. Obiectul acestui contract l-a constituit eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. C.N.A.D.N.R. SA a fost înființată prin reorganizarea RA A.N.D. conform O.U.G. nr. 84 din 18 septembrie 2003 ca societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, având ca scop gestionarea, dezvoltarea, administrarea și exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi și drumuri naționale deținute în concesiune, pentru desfășurarea traficului rutier în condiții de siguranță a circulației.

Prin urmare, raportat la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Satu Mare , în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 și 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., raportat la natura comercială a litigiului și valoarea acestuia. Cererea de ordonanță de plată este formulată de Direcția Regională Cluj a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.1 19/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”. Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către Compania Națională, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G.

nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”. În consecință, un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind D.R.D.P. Cluj și SC D.J. SA Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.