ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1833/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub număr de dosar nr. x/2010, A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., anularea deciziei nr. 269/R/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2009, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Deva.

Prin decizia nr. 194/R/2011, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată contestația în anulare, reținând în considerente că instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor de recurs invocate de recurentul A., acesta fiind prezent la termenul din 6.04.2009 când i-a fost adusă la cunoștință obligația de a depune taxa de timbru de 8 RON și timbrul judiciar de 0,30 RON, dezlegarea dată recursului nefiind rezultatul unei greșeli materiale.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat apel, iar prin decizia comercială nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială, în dosarul nr. x/2010, a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 194/R/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2010.

Prin cererea înregistrată la 25 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, A. a solicitat "judecarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2010".

Prin adresa emisă la 12 august 2019 de Curtea de Apel Alba Iulia, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului declarat de A. împotriva deciziei comerciale nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială.

Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepții, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

În speță, în sarcina recurentului a fost stabilită obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON.

Recurentul A., în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 18 octombrie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, ca netimbrată.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 18 octombrie 2019, când procedura a fost legal îndeplinită, că, în cauză, nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei comerciale nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială, în dosarul nr. x/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei comerciale nr. 47/2011 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Comercială, în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.