ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 903/97/2009, revizuientul C.A. a solicitat revizuirea deciziilor civile nr. 578/R/2008, 831/R/2008 și 1003/R/2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în recurs, motivat de faptul că instanța s-a pronunțat prin fiecare din cele trei decizii menționate fără a examina probele cauzei, împrejurare care se impunea cu evidență. Prin decizia civilă nr. 759/R din 25 iunie 2009 Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată cererea de revizuire, reținând că niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzut de art. 322 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, revizuentul urmărind, în realitate, reformarea unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, pentru alte motive decât cele admise de lege.

La această decizie revizuentul a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., cerere de „îndreptare, lămurire și completare” prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4307/221/2006 de către Judecătoria Deva, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Asociația de proprietari nr. 185 Deva, având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar tabelele cu taxele comune și penalitățile solicitate de petent prin întâmpinare. Prin încheierea camerei de consiliu din 16 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 903/97/2009, Tribunalul Hunedoara a respins cererea introdusă de C.A.

cu motivarea că, deși se solicită îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei civile nr. 759/R din 25 iunie 2009 a Tribunalului Hunedoara, în realitate, petentul vizează modificarea sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Deva, ceea ce nu este admisibil pe calea cererii de completare a hotărârii în procedura reglementată de art. 282 2 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri petentul C.A. declară recurs, arătând că instanțele de fond nu au analizat probele de la dosar și nu au administrat probele care erau necesare pentru aflarea adevărului, calea de atac a fost greșit calificată ca fiind recurs, apelul fiind calea legală în prezenta cauză, și nu s-au respectat prevederile art. 115 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 35 din 28 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 903/97/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a respins ca inadmisibil recursul petentului C.A., reținând că încheierile pronunțate în temeiul art. 281, 281 1 și 281 2 C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea, sau, după caz, completarea, or, în speță, hotărârea a cărei lămurire se solicită este irevocabilă, astfel încât și încheierea dată în lămurirea unei astfel de hotărâri este, de asemenea, irevocabilă, neputându-se exercita calea de atac a recursului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul C.A., arătând că nici instanța de recurs și nici celelalte instanțe nu au luat în considerare și nu au cercetat dovezile depuse la dosarul cauzei în vederea aflării adevărului.

A mai arătat că, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca reclamanta să depună la dosarul cauzei în copie tabelele cu taxele comune ce au fost afișate pe perioada august 2005-iulie 2006, iar la judecata recursului din data de 28 ianuarie 2010 a formulat și depus la dosarul cauzei concluzii scrise, anexând dovezile conform cărora taxele comune nu au fost calculate corect, legal, aspecte pe care instanța de judecată nu le-a avut în vedere. A solicitat a se avea în vedere la soluționarea cauzei și dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României. Recursul este inadmisibil pentru următoarele argumente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 35 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia - secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2011.