ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 903/97/2009,

revizuientul C.A. a solicitat revizuirea deciziilor civile nr. 578/R/2008,

831/R/2008 și 1003/R/2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în recurs, motivat

de faptul că instanța s-a pronunțat prin fiecare din cele trei decizii

menționate fără a examina probele cauzei, împrejurare care se impunea cu

evidență.

Prin decizia civilă nr.

759/R din 25 iunie 2009 Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată cererea de

revizuire, reținând că niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzut de art. 322

C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, revizuentul urmărind, în realitate,

reformarea unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat,

pentru alte motive decât cele admise de lege.

La această decizie

revizuentul a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 281

2

C. proc.

civ., cerere de „îndreptare, lămurire și completare” prin care a solicitat

modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 pronunțată

în dosarul nr. 4307/221/2006 de către Judecătoria Deva, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei Asociația de proprietari nr. 185 Deva, având în vedere că

reclamanta nu a depus la dosar tabelele cu taxele comune și penalitățile solicitate

de petent prin întâmpinare.

Prin încheierea

camerei de consiliu din 16 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 903/97/2009,

Tribunalul Hunedoara a respins cererea introdusă de C.A. cu motivarea că, deși

se solicită îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei civile nr. 759/R din

25 iunie 2009 a Tribunalului Hunedoara, în realitate, petentul vizează modificarea

sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Deva, ceea ce nu este admisibil pe calea cererii de completare a hotărârii în procedura reglementată

de art. 282

2

C. proc. civ.

Împotriva acestei

încheieri petentul C.A. declară recurs, arătând că instanțele de fond nu au

analizat probele de la dosar și nu au administrat probele care erau necesare

pentru aflarea adevărului, calea de atac a fost greșit calificată ca fiind recurs,

apelul fiind calea legală în prezenta cauză, și nu s-au respectat prevederile art.

115 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr.

35 din 28 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 903/97/2009, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă a respins ca inadmisibil recursul petentului C.A.,

reținând că încheierile pronunțate în temeiul art. 281, 281

1

și 281

2

C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu

care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea, sau, după caz, completarea, or, în speță,

hotărârea a cărei lămurire se solicită este irevocabilă, astfel încât și

încheierea dată în lămurirea unei astfel de hotărâri este, de asemenea,

irevocabilă, neputându-se exercita calea de atac a recursului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs petentul C.A., arătând că nici instanța de recurs și

nici celelalte instanțe nu au luat în considerare și nu au cercetat dovezile

depuse la dosarul cauzei în vederea aflării adevărului.

A mai arătat că,

potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca reclamanta să depună

la dosarul cauzei în copie tabelele cu taxele comune ce au fost afișate pe

perioada august 2005-iulie 2006, iar la judecata recursului din data de 28

ianuarie 2010 a formulat și depus la dosarul cauzei concluzii scrise, anexând

dovezile conform cărora taxele comune nu au fost calculate corect, legal,

aspecte pe care instanța de judecată nu le-a avut în vedere.

A solicitat a se avea

în vedere la soluționarea cauzei și dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din

Constituția României.

Recursul este

inadmisibil pentru următoarele argumente:

Căile de atac

reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se

poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești

și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe

interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod

nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin

intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4

din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea

textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată

este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât

recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 35 din

28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia - secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 martie 2011.