ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4605/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra contestației în anulare de față,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe

rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 903/97/2009, revizuientul C.A. a solicitat

revizuirea Deciziilor civile nr. 578/R/2008, nr. 831/R/2008 și nr. 1003/R/2007

pronunțate de Tribunalul Hunedoara în recurs, motivat de faptul că instanța s-a

pronunțat prin fiecare din cele trei decizii menționate fără a examina probele

cauzei, împrejurare care se impunea cu evidență.

Prin decizia civilă nr.

759/ R din 25 iunie 2009, Tribunalul Hunedoara a respins, ca nefondată, cererea

de revizuire, reținând că niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzut de art.

322 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, revizuentul urmărind, în realitate,

reformarea unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat,

pentru alte motive decât cele admise de lege.

La această decizie

revizuentul a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 281

2

C. proc.

civ., cerere de „îndreptare, lămurire și completare” prin care a solicitat

modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007

pronunțată în Dosarul nr. 4307/221/2006 de către Judecătoria Deva, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei Asociația de proprietari nr. 185 Deva, având

în vedere că reclamanta nu a depus la dosar tabelele cu taxele comune și

penalitățile solicitate de petent prin întâmpinare.

Prin încheierea

camerei de consiliu din 16 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 903/97/2009,

Tribunalul Hunedoara a respins cererea introdusă de C.A. cu motivarea că, deși

se solicită îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei civile nr. 759/ R

din 25 iunie 2009 a Tribunalului Hunedoara, în realitate, petentul vizează modificarea

sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Deva, ceea ce nu este admisibil pe calea cererii de completare a hotărârii în procedura reglementată

de art. 282

2

C. proc. civ.

Împotriva acestei

încheieri petentul C.A. a declarat recurs, arătând că instanțele de fond nu au

analizat probele de la dosar și nu au administrat probele care erau necesare

pentru aflarea adevărului, calea de atac a fost greșit calificată ca fiind

recurs, apelul fiind calea legală în prezenta cauză și nu s-au respectat

prevederile art. 115 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr.

35 din 28 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 903/97/2009, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul petentului C.A.,

reținând că încheierile pronunțate în temeiul art. 281, 281

1

și 281

2

C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu

care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea, sau, după caz, completarea, or, în

speță, hotărârea a cărei lămurire se solicită este irevocabilă, astfel încât și

încheierea dată în lămurirea unei astfel de hotărâri este, de asemenea,

irevocabilă, neputându-se exercita calea de atac a recursului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs petentul C.A., arătând că nici instanța de recurs și

nici celelalte instanțe nu au luat în considerare și nu au cercetat dovezile

depuse la dosarul cauzei în vederea aflării adevărului.

A mai arătat că,

potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca reclamanta să depună

la dosarul cauzei în copie tabelele cu taxele comune ce au fost afișate pe

perioada august 2005-iulie 2006, iar la judecata recursului din data de 28

ianuarie 2010 a formulat și depus la dosarul cauzei concluzii scrise, anexând

dovezile conform cărora taxele comune nu au fost calculate corect, legal,

aspecte pe care instanța de judecată nu le-a avut în vedere.

Prin decizia nr. 1838

din data de 2 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, a respins recursul, ca inadmisibil.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că recursul este o cale extraordinară de atac,

nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională,

în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată

este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât

recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

Împotriva acestei din

urmă decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul C.A., arătând că,

la emiterea hotărârilor, toate instanțele de judecată nu au luat în considerare

înscrisurile ce făceau dovada legală că taxele comune nu au fost calculate și

repartizate corect și conform reglementărilor în vigoare.

În motivarea contestației

în anulare, contestatorul a arătat și faptul că a solicitat ca reclamanta să

depună și să comunice în copie certificată, tabelele cu taxele comune pe

perioada august 2005-noiembrie 2006, care s-au afișat, însă reclamanta nu s-a

conformat. Actele menționate sunt dovezi la dezlegarea pricinii și aflarea

adevărului, iar instanțele de judecată aveau dreptul să ordone reclamantei,

potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., să le depună și să le comunice, însă

nu au făcut-o, încălcând astfel, prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

raportat la art. 172 alin. (1) și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Contestatorul a susținut

că hotărârile Curții de Apel Alba Iulia și Înaltei Curți de Casație și Justiție

nu cupriund măsurile pe care se sprijină acțiunea, hotărârile fiind date cu

încălcarea legilor.

Contestația în

anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 317 alin.

(1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a

fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Alin. (2) al art. 317

prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1),

în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța

le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a

fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 C. proc.

civ. dispune că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatorul

C.A. a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare fără a

dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres

prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.

Din analizarea

susținerilor contestatorului rezultă faptul că aceasta a reiterat criticile

privind nedepunerea de către reclamanta Asociația de proprietari nr. 185 Deva a

tabelelor cu taxele comune, precum și cele privind greșita interpretare a

înscrisurilor și a dispozițiilor legale invocate.

Or, aceste critici nu

se încadrează în dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., care prevăd,

în mod expres și limitativ, în ce situații și condiții pot fi atacate pe calea

contestației în anulare, hotărârile judecătorești.

De fapt, contestatorul

C.A. a formulat critici ce vizează fondul cauzei și care nu pot fi valorificate

pe calea contestației în anulare.

Față de cele ce

preced, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A. împotriva

deciziei nr. 1838 din data de 2 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2012.