ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4605/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 903/97/2009, revizuientul C.A. a solicitat revizuirea Deciziilor civile nr. 578/R/2008, nr. 831/R/2008 și nr. 1003/R/2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în recurs, motivat de faptul că instanța s-a pronunțat prin fiecare din cele trei decizii menționate fără a examina probele cauzei, împrejurare care se impunea cu evidență. Prin decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2009, Tribunalul Hunedoara a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reținând că niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzut de art. 322 C. proc.

civ. nu se regăsește în cauză, revizuentul urmărind, în realitate, reformarea unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, pentru alte motive decât cele admise de lege. La această decizie revizuentul a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., cerere de „îndreptare, lămurire și completare” prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4307/221/2006 de către Judecătoria Deva, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Asociația de proprietari nr. 185 Deva, având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar tabelele cu taxele comune și penalitățile solicitate de petent prin întâmpinare.

Prin încheierea camerei de consiliu din 16 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 903/97/2009, Tribunalul Hunedoara a respins cererea introdusă de C.A. cu motivarea că, deși se solicită îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2009 a Tribunalului Hunedoara, în realitate, petentul vizează modificarea sentinței civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Deva, ceea ce nu este admisibil pe calea cererii de completare a hotărârii în procedura reglementată de art. 282 2 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri petentul C.A. a declarat recurs, arătând că instanțele de fond nu au analizat probele de la dosar și nu au administrat probele care erau necesare pentru aflarea adevărului, calea de atac a fost greșit calificată ca fiind recurs, apelul fiind calea legală în prezenta cauză și nu s-au respectat prevederile art. 115 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 35 din 28 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 903/97/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul petentului C.A., reținând că încheierile pronunțate în temeiul art. 281, 281 1 și 281 2 C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea, sau, după caz, completarea, or, în speță, hotărârea a cărei lămurire se solicită este irevocabilă, astfel încât și încheierea dată în lămurirea unei astfel de hotărâri este, de asemenea, irevocabilă, neputându-se exercita calea de atac a recursului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul C.A., arătând că nici instanța de recurs și nici celelalte instanțe nu au luat în considerare și nu au cercetat dovezile depuse la dosarul cauzei în vederea aflării adevărului.

A mai arătat că, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca reclamanta să depună la dosarul cauzei în copie tabelele cu taxele comune ce au fost afișate pe perioada august 2005-iulie 2006, iar la judecata recursului din data de 28 ianuarie 2010 a formulat și depus la dosarul cauzei concluzii scrise, anexând dovezile conform cărora taxele comune nu au fost calculate corect, legal, aspecte pe care instanța de judecată nu le-a avut în vedere. Prin decizia nr. 1838 din data de 2 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursul, ca inadmisibil. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare. Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul C.A., arătând că, la emiterea hotărârilor, toate instanțele de judecată nu au luat în considerare înscrisurile ce făceau dovada legală că taxele comune nu au fost calculate și repartizate corect și conform reglementărilor în vigoare. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat și faptul că a solicitat ca reclamanta să depună și să comunice în copie certificată, tabelele cu taxele comune pe perioada august 2005-noiembrie 2006, care s-au afișat, însă reclamanta nu s-a conformat.

Actele menționate sunt dovezi la dezlegarea pricinii și aflarea adevărului, iar instanțele de judecată aveau dreptul să ordone reclamantei, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., să le depună și să le comunice, însă nu au făcut-o, încălcând astfel, prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 172 alin. (1) și art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Contestatorul a susținut că hotărârile Curții de Apel Alba Iulia și Înaltei Curți de Casație și Justiție nu cupriund măsurile pe care se sprijină acțiunea, hotărârile fiind date cu încălcarea legilor. Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Art. 318 C. proc. civ. dispune că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatorul C.A. a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Din analizarea susținerilor contestatorului rezultă faptul că aceasta a reiterat criticile privind nedepunerea de către reclamanta Asociația de proprietari nr. 185 Deva a tabelelor cu taxele comune, precum și cele privind greșita interpretare a înscrisurilor și a dispozițiilor legale invocate. Or, aceste critici nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., care prevăd, în mod expres și limitativ, în ce situații și condiții pot fi atacate pe calea contestației în anulare, hotărârile judecătorești.

De fapt, contestatorul C.A. a formulat critici ce vizează fondul cauzei și care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare. Față de cele ce preced, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A. împotriva deciziei nr. 1838 din data de 2 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.