ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2008 Ia Tribunalului Vâlcea, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 584/90/2008, reclamantul H.C. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 5 din 29 ianuarie 2008 emisă de intimata SC D.S. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea care va pronunța, să dispună anularea deciziei și obligarea intimatei la restituirea sumei de bani reținută pe luna ianuarie 2008. Contestatorul a susținut că prin decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008, emisă de intimată, s-a reținut netemeinic că, timp de câteva zile, ar fi fost în posesia referatului întocmit de către ing. C.M., ce a stat la baza reunirii ulterioare a comisiei de disciplină.

A motivat contestatorul că, în realitate, discuțiile de la Comisia de disciplină au durat aproximativ două ore, iar primul punct discutat a fost să se prezinte probele ce ar fi făcut dovada faptelor cu caracter de abatere disciplinară, respectiv anexele 1, 2, 3, 4 și 6, anexe care sunt precizate în referatul sus-menționat, probe ce nu i-au fost niciodată prezentate sau comunicate pentru a cunoaște cum a săvârșit abaterile disciplinare care i s-au reținut în sarcină. A mai invocat contestatorul că deși liderul de sindicat, a pus în dezbaterea Comisiei de disciplină punctul său vedere, acesta nu a fost luat în discuție și s-a trecut la discutarea unor probleme profesionale menționate într-un referat întocmit de către contestator și adresat directorului intimatei.

Contestatorul a susținut că, potrivit prevederilor art. 268 alin. (2) lit. a) și c) C. muncii, în decizia nr. 5 din data de 29 ianuarie 2008 ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie descrise faptele de care se face vinovat, motivate, pentru a-i dat posibilitatea să cunoască abaterea disciplinară care i se imputa, cerând totodată să se constate că a fost sancționat samavolnic, fără ca angajatorul să aducă probe sau motive întemeiate. Prin sentința civilă nr. 67 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a respins contestația ca neîntemeiată, instanța reținând că decizia a fost legal emisă, cu respectarea dispozițiilor art. 263 alin. (1) și (2) și art. 268 alin. (1) și 2 C. muncii, iar faptele cuprinse în decizia contestată, ca reprezentând abateri disciplinare au fost confirmate prin probele administrate, înscrisuri și martori audiați în cauză.

Instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 5 din 29 februarie 2008 emisă de intimata SC D.S. SA București, a cărei succesoare prin divizare este SC D.S.R. SRL, contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna ianuarie 2008, conform art. 264 alin. (1) lit. d) C. muncii și art. 166 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv de muncă, iar în decizie s-a consemnat că sancțiunea a fost aplicată în baza referatului din data de 11 ianuarie 2008 încheiat de inginer șef Inginerie Rețea C.M., privind neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu menționate în respectivul referat, iar contestatorul, deși s-a aflat în posesia referatului respectiv și a cunoscut acuzațiile care i se aduc, nu a făcut o declarație scrisă cu privire la obiecțiile sale, ci a declarând verbal că nu recunoaște cele sesizate în referat, fără să fi adus probe și motivații întemeiate în apărare.

Instanța a mai reținut concluzia comisiei de disciplină care a stabilit ineficienta contestatorului în activitatea desfășurată, atitudine refractară în realizarea sarcinilor de serviciu, semnalând deficiențe fără să ofere și soluții viabile pentru soluționarea acestora, întocmind documentații tehnice fără respectarea avizelor date, realizând proiecte cu încălcarea gravă a normativului în vigoare și desfășurând o activitate redusă pe durata unui an de zile.

Instanța de fond a mai reținut că faptele imputate au fost dovedite prin faptul că fost semnate de către contestator procese-verbale de fază determinată pentru montarea de conducte în șanț înainte de astuparea în zona din Rm.Vâlcea, au fost semnate procesele-verbale de terminare a lucrărilor, iar apoi au fost făcute sesizări pentru neconformitate; contestatorul a refuzat participarea la recepție și la fazele determinate ale lucrărilor proiectate de acesta la extinderea de rețea și branșamentul blocului din Rm.Vâlcea, au fost întocmite de contestator documentații de proiectare respinse de către verificatorul M.L.P.T.L., iar în ciuda faptului că exista un contract în derulare privind verificarea proiectelor pentru punctul de lucru Rm.Vâlcea al societății intimate, contestatorul a solicitat verificarea M.L.P.T.L.

a proiectelor de către un verificator cu care intimate nu avea contract de verificare, astfel încât a fost necesară plata de două ori a taxei de verificare, în mod nejustificat. Instanța de fond a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată reprezintă consecința mai multor abateri disciplinare, reținute în sarcina contestatorului, a căror multitudine justifică caracterul mai grav al sancțiunii iar faptele reținute în sarcina contestatorului ca abateri disciplinare au fost precizate în mod explicit în decizia dedusă judecății , fiind respectate prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii. A mai reținut instanța de fond că nu au fost încălcate nici prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, deoarece în decizia atacată s-a menționat corect faptul că, deși nu a făcut obiecțiuni în scris, contestatorul a declarat verbal că nu recunoaște nimic din cele care îi sunt reținute în sarcină drept abateri disciplinare.

Deși legea nu prevede obligativitatea consemnării, instanța a reținut și faptul că în procesul verbal încheiat de comisia de disciplină în data de 28 ianuarie 2008 este menționat punctul de vedere al liderului de sindicat căruia îi aparține contestatorul, favorabil poziției contestatorului. La data de 19 februarie 2003, contestatorul H.C., a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, în temeiul art. 304 C. proc.

civilă, invocând ca motive de nelegalitate faptul că: 1.- Instanța nu a motivat ceea ce contestatorul a susținut prin cererea de chemare în judecată, respectiv că, potrivit art. 268 alin. (2) pct. a) C. muncii, în decizia de sancționare era obligatoriu să fîe descrise faptele; 2.- Motivarea de la pagina 9 din sentință instanței de fond, referitoare la punctul de vedere al liderului de sindicat este netemeinică, întrucât acest lider de sindicat este apărătorul său; 3.- Greșit s-a motivat că s-a făcut dovada cu înscrisuri și martori că a semnat procesele-verbale de terminare a lucrărilor, iar apoi au fost făcute sesizări pentru neconformitate, deoarece nu a semnat procesul-verbal de terminare a lucrărilor din zona din Rm.

Vâlcea, în referatul înregistrat sub nr. 718/2007 la intimată a precizat că se întârzie nejustificat recepția tehnică la terminarea lucrărilor, deci nu a făcut sesizări pentru neconformitate, însă a cerut să se efectueze sondaje, dat fiind faptul că i s-a cerut să elimine niște lucrări, deși acestea erau corespunzătoare; 4.- Greșit instanța a reținut că a refuzat să participe la recepție și la fazele determinante ale lucrărilor proiectate la extinderea de rețea și branșamentul blocului, întrucât din actele dosarului rezultă că a refuzat să întocmească dispoziția de șantier prin care se modifică proiectul pe care-1 întocmise inițial; 5.- Greșit instanța a reținut că s-a făcut dovada faptului că a întocmit documentații de proiectare care au fost respinse de verificatorul M.L.P.T.L., deoarece în data de 20 ianuarie 2009 a plecat la Pitești pentru verificarea M.L.P.T.L.

a proiectelor, cu acordul șefilor ierarhici superiori; 6.- Instanța a încălcat dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. c). C. muncii, deoarece în decizia contestată nu sunt trecute motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale. Prin decizia nr. 676/R-CM din data de 3 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 220/46/2009, irevocabilă, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins recursul ca nefondat.

În sinteză, instanța de recurs a reținut faptul că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent deoarece: - soluția instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond a analizat criticile aduse de contestator deciziei atacate motivând că faptele reținute în sarcina contestatorului ca abateri disciplinare au fost precizate în mod explicit în decizia dedusă judecății, în care au fost enunțate detaliat un număr de nouă abateri disciplinare care au condus la sancționare, fiind astfel respectate prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii.

- nu au fost încălcate dispozițiile art. 268 alin. (2) C. muncii, textul de lege ce arată care sunt elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o decizie de sancționare, deoarece nu se precizează în respectivul articol că este necesar a fi consemnat punctul de vedere al liderului de sindicat, salariatul are numai dreptul de a fi asistat de către un asemenea reprezentant, ceea ce s-a și întâmplat în speță, iar prin procesul verbal încheiat de comisia de disciplină la data de 28 ianuarie 2008 s-a consemnat punctul de vedere al reprezentantului sindicatului în apărarea contestatorului.

- motivului al treilea de recurs a fost respins instanța de recurs reținând că prin înscrisurile existente în dosar, coroborat cu depozițiile martorilor audiați în cauză s-a făcut dovada certă că au fost semnate de către contestator procesele-verbale de fază determinată pentru montarea de conducte în șanț, înainte de astupare în zona din Rm.Vâlcea, au fost semnate procesele-verbale de terminare a lucrărilor, după care au fost făcute sesizări pentru neconformitate. - următoarele două motive de recurs, al patrulea și al cincilea, au fost apreciate ca nefondate, soluția instanței de fond fiind întemeiată de probele administrate în cauză, depoziții de martori, procese-verbale și referate aflate în dosarul instanței de fond, coroborate cu procesul-verbal încheiat la data de 28 ianuarie 2008 de către Comisia de disciplină a societății, cât și cu referatul întocmit de Direcția Vest - Punctul de lucru Craiova.

- nu au fost încălcate nici prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii deoarece deși decizia de sancționare trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul, care s-a aflat câteva zile în posesia referatului, nu a formulat apărări în scris, ci numai a declarat verbal că nu recunoaște cele sesizate în referat, iar intimata a menționat în decizie refuzul contestatorului de a formula obiecțiuni la referatul din 11 ianuarie 2008. La data de 9 iunie 2009, contestatorul H.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 676/R -CM din data de 3 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, invocând faptul că, la soluționarea recursului, instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv motivele 1, 4, 5 și 6, iar față de motivul 3 invocat, instanța a reținut greșit situația de fapt.

Prin decizia civilă nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009, irevocabilă, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația ca nefondată reținând în sinteză că, potrivit art 318 C. proc. civ., contestația este admisibilă în situația în care instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, dar în cauză motivele de recurs invocate de reclamant, toate subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., au fost analizate de instanța de recurs pe rând, deci și cele 4 motive de recurs invocate de contestator, iar instanța nici nu a săvârșit vreo eroare materială în sensul prevăzut de textul de lege.

De asemenea, deși a invocat drept temei legal și textul art. 317 C. proc. civ., contestatorul nu a indicat nici un motiv care să se fi subsumat respectivului text de lege. La data de 24 iulie 2009, contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei civilă nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești invocând de asemenea că instanța nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv motivele 1, 4, 5 și 6, iar la motivul 3 instanța a reținut greșit situația de fapt. Prin decizia civilă nr. 714 din data de 8 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate Intelectuală, a fost respins recursul ca fiind inadmisibil cu motivarea că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea contestată, în speță decizia contestată, nr. 676/R-CM din 3 aprilie 2009 a Curții de apel Pitești precum și decizia nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009 a aceleiași instanțe, fiind irevocabile. La data de 10 februarie 2010, contestatorul a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 714 din data de 8 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul de a dispune și asupra nulității deciziei civile nr. 67 din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 281 și art. 281 alin. (2) C. proc.

civ. Prin decizia nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 611/46/2009, instanța a respins cererea de completare a dispozitivului, ca nefondată, cu motivarea că prin decizia nr. 676 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat recursul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 67 din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, iar cererea de anulare a respectivei sentințe excede dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ.. Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2010, petentul H.C.

a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul de a dispune cu privire la capătul de cerere menționat la pct 2 din motivele de recurs, legat de faptul că decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008 trebuia să cuprindă și descrierea faptelor potrivit cu art. 268 C. proc. civ., susținând ca instanța a omis să se pronunțe cu privire la acest petit. Prin decizia civilă nr. 6243 din data de 22 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2010, instanța a respins ca nefondată cererea cu motivarea că nu întrunește cerințele art. 281 2 C. proc. civ., instanța pronunțându-se în limitele investirii, respectiv a analizării cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 714 din 8 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neexistând nici un minus petita.

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 6243 din data de 22 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul ca instanța să dispună cu privire la nulitatea deciziei din data de 9 ianuarie emisă de SC D.S. SA ca urmare a nulității sentinței civile nr. 67 din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, conform art. 105 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 5713 din data de 4 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009 al, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de completare a dispozitivului cu motivarea că, prin decizia a cărei completare se cere, Înalta Curte a respins o cerere de completare a dispozitivului unei alte decizii, iar prin urmare nu a comis nici un „minus petita" ci s-a pronunțat în limitele investirii ei, nefiind prezente cerințele art. 281 2 C. proc.

civ. La data de 1 aprilie 2011, petentul H.C. a solicitat din nou completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 611/46/2009. Petentul a arătat că prin decizia a cărei completare a solicitat-o, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra capătului doi de cerere din cererea de completare depusă în dosarul cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere de la punctul 5 din notele de ședință depuse în data de 8 februarie 2010 și anume analizarea recursului depus împotriva deciziei nr. 1096R CM din data de 9 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, ca fiind o contestație în anulare.

Prin decizia nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1, instanța a respins cererea contestatorului H.C. privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009, reținându-se că cererea nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. Față de dispozițiile textului citat, instanța a constata că petentul a solicitat pe calea unei cereri de completare a dispozitivului ca instanța să se pronunțe asupra unor capete noi de cerere, ceea ce nu poate fi admis pe calea unei cereri de completare a dispozitivului.

Prin cererea ce face obiect al dosarului de față, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul H.C. a formulat cerere pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1. La data de 18 decembrie 2012, petentul H.C. a depus o cerere precizatoare prin care arată că pe calea cererii formulate solicită ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra cererii de constatare a nulității absolute a deciziei din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL criticând modul în care instanțele de judecată au soluționat procesul, fără a se fi pronunțat asupra cererii de constatare a nulității deciziei menționate, deși a fost formulată și în alte dosare ale înalte Curți.

Solicită ca instanța de judecată să aibă în vedere că decizia se află în Dosarul de fond nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea, dosar în care a cerut constatarea nulității absolute a deciziei. La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2013, instanța de judecată a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost precizată, în raport de dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost precizată, Înalta Curte urmeză să o admită pentru următoarele motive: Prin decizia civilă nr. 3374 din data de 31 mai 2010, înalta Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea contestatorului H.C.

de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 714 din data de 8 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 611/46/2009. În motivarea hotărârii s-a reținut faptul că prin decizia nr. 714 din 8 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată într-o contestație în anulare.

Înalta Curte mai constată că prin cererea de față se solicită completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1, decizie prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o nouă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009. Prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată, petentul solicită ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe de fapt asupra unor aspecte pe care, apreciază el, instanțele de judecată anterior sesizate.

în fond sau în căi extraordinare de atac, nu le-ar fi soluționat, sau nu le-ar fi soluționat corect. Respectiv solicită ca Înalta Curte să se pronunțe asupra nulității absolute a deciziei din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL, care a reprezentat obiectul contestației deduse judecății în Dosarul nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea și în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 61 din 22 ianuarie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., dacă prin hotărârea pronunțată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii respective.

Înalta Curte constată faptul că deși contestatorul a formulat o cerere de completare a deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1 nu indică, în raport de conținutul cererii soluționate prin respectiva sentință, nici un capăt de cerere conex sau accesoriu respectivei cereri care nu ar fi fost analizat de instanța de judecată și care să facă aplicabile prevederile art. 281 2 C. proc. civ.. Prin decizia civilă nr. nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 Înalta Curte a fost sesizată cu o cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pe care a respins-o ca inadmisibilă, fără ca să existe vreun capăt de cerere asupra căruia instanța să nu se fi pronunțat.

Înalta Curte mai constată însă că petentul nu poate solicita ca, pe calea cererii de completare a dispozitivului, instanța să se pronunțe cu privire la capete de cerere noi sau incorect soluționate, în opinia sa, de instanțele anterioare. Nulitatea absolută a deciziei nr. 5 din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL, a reprezentat însă chiar obiectul contestației deduse judecății în Dosarul nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 67 din 22 ianuarie 2009, analiza cauzelor de nulitate a respectivei decizii fiind realizată pe căile de fond și de atac, ordinare sau extraordinare, care sunt admisibile, potrivit legii, iar nu pe calea cererii de completare a dispozitivului unei hotărâri.

Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază cererea de completare a dispozitivului, astfel cum a fost formulată, ca inadmisibilă, urmând să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul H.C.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.