ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

25

februarie

2008 Ia Tribunalului Vâlcea, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 584/90/2008,

reclamantul H.C. a formulat

contestație împotriva deciziei nr. 5 din 29 ianuarie 2008 emisă de intimata SC

D.S. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea care va pronunța, să

dispună anularea deciziei și obligarea intimatei la restituirea sumei de bani reținută

pe luna ianuarie 2008.

Contestatorul a susținut că prin decizia

nr. 5 din 29 ianuarie 2008, emisă de intimată, s-a reținut netemeinic că, timp de

câteva zile, ar fi fost în posesia referatului întocmit de către ing. C.M., ce a

stat la baza reunirii ulterioare a comisiei de disciplină. A motivat contestatorul

că, în realitate, discuțiile de la Comisia de disciplină au durat aproximativ două

ore, iar primul punct discutat a fost să se prezinte probele ce ar fi făcut dovada

faptelor cu caracter de abatere disciplinară, respectiv anexele 1, 2, 3, 4 și 6,

anexe care sunt precizate în referatul sus-menționat, probe ce nu i-au fost niciodată

prezentate sau comunicate pentru a cunoaște cum a săvârșit abaterile disciplinare

care i s-au reținut în sarcină.

A mai invocat contestatorul că deși liderul

de sindicat, a pus în dezbaterea Comisiei de disciplină punctul său vedere, acesta

nu a fost luat în discuție și s-a trecut la discutarea unor probleme profesionale

menționate într-un referat întocmit de către contestator și adresat directorului

intimatei.

Contestatorul a susținut că, potrivit prevederilor

art. 268 alin. (2) lit. a) și c) C. muncii, în decizia nr. 5 din data de 29

ianuarie 2008 ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie descrise faptele de care se

face vinovat, motivate, pentru a-i dat posibilitatea să cunoască abaterea disciplinară

care i se imputa, cerând totodată să se constate că a fost sancționat samavolnic,

fără ca angajatorul să aducă probe sau motive întemeiate.

Prin sentința civilă nr. 67 din 22 ianuarie

2009, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a respins contestația ca neîntemeiată,

instanța reținând că decizia a fost legal

emisă, cu respectarea dispozițiilor art. 263 alin. (1) și (2) și art. 268 alin.

(1) și 2 C. muncii, iar faptele cuprinse în decizia contestată, ca reprezentând

abateri disciplinare au fost confirmate prin probele administrate, înscrisuri și

martori audiați în cauză.

Instanța de fond a reținut că prin decizia

nr. 5 din 29 februarie 2008 emisă de intimata SC D.S. SA București, a cărei succesoare

prin divizare este SC D.S.R. SRL, contestatorul a fost sancționat disciplinar cu

reducerea salariului de bază cu 10% pe luna ianuarie 2008, conform art. 264

alin. (1) lit. d) C. muncii și art. 166 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv

de muncă, iar în decizie s-a consemnat că sancțiunea a fost aplicată în baza referatului

din data de 11 ianuarie 2008 încheiat de inginer șef Inginerie Rețea C.M., privind

neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu menționate în respectivul

referat, iar contestatorul, deși s-a aflat în posesia referatului respectiv și a

cunoscut acuzațiile care i se aduc, nu a făcut o declarație scrisă cu privire la

obiecțiile sale, ci a declarând verbal că nu recunoaște cele sesizate în referat,

fără să fi adus probe și motivații întemeiate în apărare.

Instanța a mai reținut concluzia comisiei

de disciplină care a stabilit ineficienta contestatorului în activitatea desfășurată,

atitudine refractară în realizarea sarcinilor de serviciu, semnalând deficiențe

fără să ofere și soluții viabile pentru soluționarea acestora, întocmind documentații

tehnice fără respectarea avizelor date, realizând proiecte cu încălcarea gravă a

normativului în vigoare și desfășurând o activitate redusă pe durata unui an de

zile.

Instanța de fond a mai reținut că faptele

imputate au fost dovedite prin faptul că fost semnate de către contestator procese-verbale

de fază determinată pentru montarea de conducte în șanț înainte de astuparea în

zona din Rm.Vâlcea, au fost semnate procesele-verbale de terminare a lucrărilor,

iar apoi au fost făcute sesizări pentru neconformitate; contestatorul a refuzat

participarea la recepție și la fazele determinate ale lucrărilor proiectate de acesta

la extinderea de rețea și branșamentul blocului din Rm.Vâlcea, au fost întocmite

de contestator documentații de proiectare respinse de către verificatorul M.L.P.T.L.,

iar în ciuda faptului că exista un contract în derulare privind verificarea proiectelor

pentru punctul de lucru Rm.Vâlcea al societății intimate, contestatorul a solicitat

verificarea M.L.P.T.L. a proiectelor de către un verificator cu care intimate nu

avea contract de verificare, astfel încât a fost necesară plata de două ori a taxei

de verificare, în mod nejustificat.

Instanța de fond a apreciat că sancțiunea

disciplinară aplicată reprezintă consecința mai multor abateri disciplinare, reținute

în sarcina contestatorului, a căror multitudine justifică caracterul mai grav al

sancțiunii iar faptele reținute în sarcina contestatorului ca abateri disciplinare

au fost precizate în mod explicit în decizia dedusă judecății , fiind respectate

prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii.

A mai reținut instanța de fond că nu au

fost încălcate nici prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, deoarece în

decizia atacată s-a menționat corect faptul că, deși nu a făcut obiecțiuni în scris,

contestatorul a declarat verbal că nu recunoaște nimic din cele care îi sunt reținute

în sarcină drept abateri disciplinare.

Deși legea nu prevede obligativitatea consemnării,

instanța a reținut și faptul că în procesul verbal încheiat de comisia de disciplină

în data de 28 ianuarie 2008 este menționat punctul de vedere al liderului de sindicat

căruia îi aparține contestatorul, favorabil poziției contestatorului.

La data de 19 februarie 2003, contestatorul

H.C., a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, în temeiul art. 304

C. proc. civilă, invocând ca motive de nelegalitate faptul că:

1.- Instanța nu a motivat ceea ce contestatorul

a susținut prin cererea de chemare în judecată, respectiv că, potrivit art. 268

alin. (2) pct. a) C. muncii, în decizia de sancționare era obligatoriu să fîe descrise

faptele;

2.- Motivarea de la pagina 9 din sentință

instanței de fond, referitoare la punctul de vedere al liderului de sindicat este

netemeinică, întrucât acest lider de sindicat este apărătorul său;

3.- Greșit s-a motivat că s-a făcut dovada

cu înscrisuri și martori că a semnat procesele-verbale de terminare a lucrărilor,

iar apoi au fost făcute sesizări pentru neconformitate, deoarece nu a semnat procesul-verbal

de terminare a lucrărilor din zona din Rm. Vâlcea, în referatul înregistrat sub

nr. 718/2007 la intimată a precizat că se întârzie nejustificat recepția tehnică

la terminarea lucrărilor, deci nu a făcut sesizări pentru neconformitate, însă a

cerut să se efectueze sondaje, dat fiind faptul că i s-a cerut să elimine niște

lucrări, deși acestea erau corespunzătoare;

4.- Greșit instanța a reținut că a refuzat

să participe la recepție și la fazele determinante ale lucrărilor proiectate la

extinderea de rețea și branșamentul blocului, întrucât din actele dosarului rezultă

că a refuzat să întocmească dispoziția de șantier prin care se modifică proiectul

pe care-1 întocmise inițial;

5.- Greșit instanța a reținut că s-a făcut

dovada faptului că a întocmit documentații de proiectare care au fost respinse de

verificatorul M.L.P.T.L., deoarece în data de 20 ianuarie 2009 a plecat la Pitești

pentru verificarea M.L.P.T.L. a proiectelor, cu acordul șefilor ierarhici superiori;

6.- Instanța a încălcat dispozițiile

art. 268 alin. (2) lit. c). C. muncii, deoarece în decizia contestată nu sunt trecute

motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.

Prin decizia nr. 676/R-CM din data de 3

aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 220/46/2009, irevocabilă, Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie,

a

respins recursul ca nefondat.

În sinteză, instanța de recurs a reținut

faptul că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent deoarece:

- soluția instanței de fond cuprinde motivele

pe care se sprijină, instanța de fond a analizat criticile aduse de contestator

deciziei atacate motivând că faptele reținute în sarcina contestatorului ca abateri

disciplinare au fost precizate în mod explicit în decizia dedusă judecății, în care

au fost enunțate detaliat un număr de nouă abateri disciplinare care au condus la

sancționare, fiind astfel respectate prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C.

muncii.

- nu au fost încălcate dispozițiile

art. 268 alin. (2) C. muncii, textul de lege ce arată care sunt elementele obligatorii

pe care trebuie să le cuprindă o decizie de sancționare, deoarece nu se precizează

în respectivul articol că este necesar a fi consemnat punctul de vedere al liderului

de sindicat, salariatul are numai dreptul de a fi asistat de către un asemenea reprezentant,

ceea ce s-a și întâmplat în speță, iar prin procesul verbal încheiat de comisia

de disciplină la data de 28 ianuarie 2008 s-a consemnat punctul de vedere al reprezentantului

sindicatului în apărarea contestatorului.

- motivului al treilea de recurs a fost

respins instanța de recurs reținând că prin înscrisurile existente în dosar, coroborat

cu depozițiile martorilor audiați în cauză s-a făcut dovada certă că au fost semnate

de către contestator procesele-verbale de fază determinată pentru montarea de conducte

în șanț, înainte de astupare în zona din Rm.Vâlcea, au fost semnate procesele-verbale

de terminare a lucrărilor, după care au fost făcute sesizări pentru neconformitate.

- următoarele două motive de recurs, al

patrulea și al cincilea, au fost apreciate ca nefondate, soluția instanței de fond

fiind întemeiată de probele administrate în cauză, depoziții de martori, procese-verbale

și referate aflate în dosarul instanței de fond, coroborate cu procesul-verbal încheiat

la data de 28 ianuarie 2008 de către Comisia de disciplină a societății, cât și

cu referatul întocmit de Direcția Vest - Punctul de lucru Craiova.

- nu au fost încălcate nici prevederile

art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii deoarece deși decizia de sancționare trebuie

să cuprindă, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările

formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul,

care s-a aflat câteva zile în posesia referatului, nu a formulat apărări în scris,

ci numai a declarat verbal că nu recunoaște cele sesizate în referat, iar intimata

a menționat în decizie refuzul contestatorului de a formula obiecțiuni la referatul

din 11 ianuarie 2008.

La data de 9 iunie 2009, contestatorul

H.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 676/R

-CM din data de 3 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, invocând faptul că, la soluționarea recursului, instanța

de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv motivele 1, 4, 5 și

6, iar față de motivul 3 invocat, instanța a reținut greșit situația de fapt.

Prin decizia civilă nr. 1096/R-CM din data

de 9 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009, irevocabilă, Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie,

a

respins contestația ca nefondată reținând în sinteză că, potrivit art 318 C.

proc. civ., contestația este admisibilă în situația în care instanța a omis să cerceteze

vreunul dintre motivele de casare, dar în cauză motivele de recurs invocate de reclamant,

toate subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., au fost analizate de

instanța de recurs pe rând, deci și cele 4 motive de recurs invocate de contestator,

iar instanța nici nu a săvârșit vreo eroare materială în sensul prevăzut de textul

de lege.

De asemenea, deși a invocat drept temei

legal și textul art. 317 C. proc. civ., contestatorul nu a indicat nici un motiv

care să se fi subsumat respectivului text de lege.

La data de 24 iulie 2009, contestatorul

a declarat recurs împotriva deciziei civilă nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești invocând de asemenea că instanța nu a analizat

toate motivele de recurs, respectiv motivele 1, 4, 5 și 6, iar la motivul 3 instanța

a reținut greșit situația de fapt.

Prin decizia civilă nr. 714 din data de

8 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate Intelectuală,

a

fost respins recursul ca fiind inadmisibil cu motivarea că potrivit art. 320 alin.

(3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea contestată, în speță decizia contestată, nr. 676/R-CM

din 3 aprilie 2009 a Curții de apel Pitești precum și decizia nr. 1096/R-CM din

data de 9 iunie 2009 a aceleiași instanțe, fiind irevocabile.

La data de 10 februarie 2010, contestatorul

a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 714 din data

de 8 februarie 2010,

pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

în sensul de a dispune și asupra nulității deciziei civile nr. 67 din data de 22

ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 281 și art. 281 alin. (2)

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3374 din data de 31 mai

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală în Dosarul nr. 611/46/2009,

instanța

a respins cererea de completare a dispozitivului, ca nefondată, cu motivarea că

prin decizia nr. 676 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

a respins ca nefondat recursul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 67

din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, iar cererea de anulare a respectivei

sentințe excede dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ..

Prin cererea înregistrată la data de 28

septembrie 2010, petentul H.C. a formulat cerere de completare a dispozitivului

deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în sensul de a dispune cu privire la capătul de cerere menționat la pct

2 din motivele de recurs, legat de faptul că decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008

trebuia să cuprindă și descrierea faptelor potrivit cu art. 268 C. proc. civ., susținând

ca instanța a omis să se pronunțe cu privire la acest petit.

Prin decizia civilă nr. 6243 din data de

22 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2010,

instanța a respins ca nefondată cererea

cu motivarea că nu întrunește cerințele art. 281

2

C. proc. civ., instanța

pronunțându-se în limitele investirii, respectiv a analizării cererii de completare

a dispozitivului deciziei nr. 714 din 8 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, neexistând nici un minus petita.

Prin cererea înregistrată la data de 16

mai 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile

nr. 6243 din data de 22 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

sensul ca instanța să dispună cu privire la nulitatea deciziei din data de 9 ianuarie

emisă de SC D.S. SA ca urmare a nulității sentinței civile nr. 67 din data de 22

ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, conform art. 105 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 5713 din data de

4 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009 al,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de completare a dispozitivului

cu motivarea că, prin decizia a cărei completare se cere, Înalta Curte a respins

o cerere de completare a dispozitivului unei alte decizii, iar prin urmare nu a

comis nici un „minus petita" ci s-a pronunțat în limitele investirii ei, nefiind

prezente cerințele art. 281

2

C. proc. civ.

La data de 1 aprilie 2011, petentul H.C.

a solicitat din nou completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data

de 31 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală

în Dosarul nr. 611/46/2009.

Petentul a arătat că prin decizia a cărei

completare a solicitat-o, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra capătului

doi de cerere din cererea de completare depusă în dosarul cauzei, în sensul că instanța

nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere de la punctul 5 din notele de ședință

depuse în data de 8 februarie 2010 și anume analizarea recursului depus împotriva

deciziei nr. 1096R CM din data de 9 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, ca fiind

o contestație în anulare.

Prin decizia nr. 2819 din data de 26 aprilie

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul

nr. 2884/1/2011/a1,

instanța

a respins cererea contestatorului H.C. privind completarea dispozitivului deciziei

civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009,

reținându-se că cererea nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.

Față de dispozițiile textului citat, instanța

a constata că petentul a solicitat pe calea unei cereri de completare a dispozitivului

ca instanța să se pronunțe asupra unor capete noi de cerere, ceea ce nu poate fi

admis pe calea unei cereri de completare a dispozitivului.

Prin cererea ce face obiect al dosarului

de față, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

petentul H.C. a formulat cerere

pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie

2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul

nr. 2884/1/2011/a1.

La data de 18 decembrie 2012, petentul

H.C. a depus o cerere precizatoare prin care arată că pe calea cererii formulate

solicită ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra cererii de

constatare a nulității absolute a deciziei din data de 29 ianuarie 2008 emisă de

SC D.S.R. SRL criticând modul în care instanțele de judecată au soluționat procesul,

fără a se fi pronunțat asupra cererii de constatare a nulității deciziei menționate,

deși a fost formulată și în alte dosare ale înalte Curți. Solicită ca instanța de

judecată să aibă în vedere că decizia se află în Dosarul de fond nr. 584/90/2008

al Tribunalului Vâlcea, dosar în care a cerut constatarea nulității absolute a deciziei.

La termenul de judecată din data de 17

ianuarie 2013, instanța de judecată a pus în discuție excepția inadmisibilității

cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost precizată, în raport de

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității

cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost precizată, Înalta

Curte urmeză să o admită pentru următoarele motive:

Prin decizia civilă nr. 3374 din data de

31 mai 2010, înalta Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins cererea contestatorului H.C. de completare a dispozitivului

deciziei civile nr. 714 din data de 8 februarie 2010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 611/46/2009.

În motivarea hotărârii s-a reținut faptul

că prin decizia nr. 714 din 8 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestator împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată într-o contestație

în anulare.

Înalta Curte mai constată că prin cererea

de față se solicită completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2819 din data

de 26 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1, decizie prin care a fost respinsă ca inadmisibilă

o nouă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data

de 31 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 611/46/2009.

Prin cererea formulată, astfel cum a fost

precizată, petentul solicită ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe

de fapt asupra unor aspecte pe care, apreciază el, instanțele de judecată anterior

sesizate. în fond sau în căi extraordinare de atac, nu le-ar fi soluționat, sau

nu le-ar fi soluționat corect. Respectiv solicită ca Înalta Curte să se pronunțe

asupra nulității absolute a deciziei din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC

D.S.R. SRL, care a reprezentat obiectul contestației deduse judecății în Dosarul

nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea și în care a fost pronunțată sentința civilă

nr. 61 din 22 ianuarie 2009.

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., dacă prin hotărârea pronunțată, instanța a omis să se pronunțe asupra

unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale

se poate cere completarea hotărârii respective.

Înalta Curte constată faptul că deși contestatorul

a formulat o cerere de completare a deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul

nr. 2884/1/2011/a1 nu indică, în raport de conținutul cererii soluționate prin respectiva

sentință, nici un capăt de cerere conex sau accesoriu respectivei cereri care nu

ar fi fost analizat de instanța de judecată și care să facă aplicabile prevederile

art. 281

2

C. proc. civ..

Prin decizia civilă nr. nr. 2819 din data

de 26 aprilie 2012 Înalta Curte a fost sesizată cu o cerere de completare a dispozitivului

deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pe care a respins-o ca inadmisibilă,

fără ca să existe vreun capăt de cerere asupra căruia instanța să nu se fi pronunțat.

Înalta Curte mai constată însă că petentul

nu poate solicita ca, pe calea cererii de completare a dispozitivului, instanța

să se pronunțe cu privire la capete de cerere noi sau incorect soluționate, în opinia

sa, de instanțele anterioare.

Nulitatea absolută a deciziei nr. 5 din

data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL, a reprezentat însă chiar obiectul

contestației deduse judecății în Dosarul nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea,

în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 67 din 22 ianuarie 2009, analiza cauzelor

de nulitate a respectivei decizii fiind realizată pe căile de fond și de atac, ordinare

sau extraordinare, care sunt admisibile, potrivit legii, iar nu pe calea cererii

de completare a dispozitivului unei hotărâri.

Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază

cererea de completare a dispozitivului, astfel cum a fost formulată, ca inadmisibilă,

urmând să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată

de petentul H.C..

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.